Nu știu voi, dar eu nu mă bucur că trec anii….
Și nici nu mă regăsesc în ritualurile și superstițiile acestea, de ”trecere între ani” care au fost construite în jurul revelionului.
Însă, ca în fiecare an, mă supun politicos lor: răspund la urări și fac urări celorlalți, beau ”tradiționala” șampanie, mănânc ”tradiționalul” strugure, ”tradiționala” salată de boeuf (care în ciuda numelui franțuzit este ….rusească), ”tradiționala” friptură, ”tradiționalul” platou cu ”porcării” (că îs de porc).
Aprind ”tradiționalele” artificii de anul nou (mama a găsit artificii din acelea, ca din copilărie) și privesc curios ”tradiționala” atmosferă de Stalingrad care îmbracă toate orașele României cu jumătate de oră înainte de miezul nopții, spre spaima câinilor, pisicilor și a copiilor mici.
Ce îmi lipsesc cu adevărat sunt ”tradiționalele” emisiuni de Revelion din vremurile deja apuse, cu multe scenete umoristice mai mult sau mai puțin reușite.
Desigur, îmi fac și mie ”tradiționala” listă cu dorințe de Anul Nou: să scriu ce nu am scris, să am o viață mai sănătoasă, să nu abdic de la principiile mele, să fiu un creștin mai bun și un… ei, nu o să vi le spun chiar pe toate 🙂
În rest, îmi place să aduc aminte că mâine e sărbătoarea și pentru catolici, și pentru ortodocși:
Tăierea Împrejur a Domnului Hristos (la ortodocși- o sărbătoare menită să exorcizeze pe unii frați creștini de păcatul antisemitismului, însă se pare că nu e un exorcism eficient) și Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu (la catolici).
Deci nu doar că e bine, ba e chiar ”ordin”să mergem la biserică.
Bogdan DUCA 