Eu cred că cel mai nefericit lucru pentru Eminescu este să îşi vadă posteritatea.
Un om iubitor de femei, distracţie şi băutură să fie portretizat într-un geniu romantic şi veşnic trist.
Un om care suferea teribil că nu are bani, este transformat într-un boem ascet.
Un om care îşi clama ateismul, credea în reîncarnare şi era fascinat de religiile hinduse, să fie transformat într-un mare gânditor şi poet ortodox.
Un om care a făcut mult mercenariat ca jurnalist (gândiţi-vă la teribilele atacuri împotriva unor mari figuri ale politicii româneşti- însă liberali, dar şi tăcerile politicoase faţă de rebuturi politice care erau…conservatoare), este transformat într-un model de deontologie jurnalistică.
Trebuie să fie trist să te vezi neînţeles de posteritate, care se încăpăţânează cu cerbicie să inventeze un idol străin de tine dar care îţi poartă numele…. De asta îl compătimesc pe Mihai Eminescu. Şi îi doresc să ajungă să fie citit cu atenţie şi sinceritate, nu doar cu superficială evlavie.
Aţi remarcat că opera lui Eminescu a fost foarte bine şi tacit cenzurată? „Poetul naţional”, „Luceafărul poeziei româneşti”, „poetul nepereche” este redus la câteva poezii (unele dintre ele fragmentate- cazul „Scrisorii a treia”) care sunt predate cu evlavie în şcoli şi licee şi apoi obsesiv repetate la diverse evenimente quasi-liturgice de cinstire a eminescului (care este ceva străin de sărmanul Mihai Eminescu).
Bogdan DUCA 
El a fost metamorfozat din ce era in ceea nu este, cu aceeasi usurinta cu care numele Eminovici a fost transformat in Eminescu.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on POLITICA între realitate şi ipocrizie.
ApreciazăApreciază
Cu adevărat, este un lucru nefericit când oamenii de genul lui Eminescu sunt idealizaţi de către posteritate, cosmetizaţi şi folosiţi de-a lungul Istoriei, după cum bate vântul, ca brand-uri convenabile din diferite puncte de vedere, toate meschine. Dar nu acesta este cel mai nefericit lucru care li se poate întâmpla memoriei lor în conştinţa noastră. Cel mai nefericit lucru care li se poate întâmpla (şi a fost depăşită de mult faza de „testări de prototip”, acum se lucrează cu „produse în serie”) este să le fie trecute pe planul doi opera şi atitudinea demnă, exhibându-se, în schimb, latura lor umană, biologică, existenţială, comună tuturor: ce dacă a fost geniu al literaturii? Era mâncău, beţiv, afemeiat şi părtinitor ca jurnalist! Sau altul: ce dacă a fost scriitor foarte bun, remarcabil? Îi plăcea traiul bun şi la venirea comuniştilor s-a dat cu ei ca să roadă un ciolan zdravăn toată viaţa! Sau savantul X sau muzicianul Y, ce dacă s-au sacrificat pe altarul ştiinţei sau al artei, ducând o viaţă destul de modestă doar ca să fie trup şi suflet menirii lor, implicit folositori nouă? Unul avea un psihic labil, era violent cu soţia şi copiii şi a sfârşit abandonându-i şi fugind cu secretara care-i putea fi fiică! Iar celălat era un mason nenorocit, gata să-şi vândă neam, credinţă şi ţară pentru interesele celor cărora li se supunea! Şi uite-aşa, uşor-uşor, atacând omul, discredităm orice valoare, orice operă, orice atitudine fermă şi demnă pe care au avut-o vreodată, înrâurind Istoria. Iar tineretul rămâne ca modele cu idolii pop şi rock! Aaa, şi să nu uit, cu fotbaliştii, maneliştii şi piţipoancele de la show-urile tv de maximă audienţă…
ApreciazăApreciază
sa inteleg ca un poet este mai presus decat un model rock?
ApreciazăApreciază
Dincolo de modul în care şi-au trăit vieţile, priveşte ce operă lasă fiecare, Freddy Mercury şi Ozzy Osborne, respectiv Eminescu şi Shakespeare, analizează impactul operei lor în umanitate, apoi răspunde-ţi singur…
ApreciazăApreciază
De acord. Eminescu a fost tipizat.
Iar viata si opera lui sunt doua lucruri total diferite.
ApreciazăApreciază
Sunt in deplina consonanta cu d-l Serea de mai sus. Cine nu poate sa scrie, devine critic. Toata opera lui Eminescu ati sters-o cu buretele pe baza unor afirmatii discutabile. Faceti parte din clica de intelectuali platiti sa desfiinteze spiritul si mostenirea culturala a romanilor? Il desfiintam pe Eminescu, trecem apoi la Alecsandri, il terminam pe Cosbuc apoi pe Goga, aflam ca Sadoveanu a fost un mason convertit la socialism, iar cand terminam cu literatura trecem la celelalte arte. Dupa ce nu ne-a ramas nimic pe care dascalii sa foloseasca, devenim consumatori de manele si triluri rimate, fara consistenta si orientate spre placerile carnale. Nu-i asa domnule Doctor?
ApreciazăApreciază
Eee, na. Pana la urma si sfintii, carora ne inchinam, au fost si ei oameni, au facut si prostii (istoria le-a consemnat), au ucis (iarr, istoria a retinut dar ne facem ca nu mai stim), le-a placut viata, dar la un moment dat au devenit „placuti lui Dumnezeu”. Si de-aia sunt acum sfinti.
ApreciazăApreciază