Oricât m-ar bucura să văd o grămadă de personaje politice şi din afaceri care îmi sunt antipatice, cu cătuşele la mâini, oricât mi-aş dori să îi văd pe alţii în cătuşe, nu pot să nu mă gândesc că ceea ce se întâmplă nu pare să aibă o finalitate ok.
Se pare că asistăm la decapitarea tuturor centrelor de putere din România. Efectiv nu scapă niciunul. Sunt de acord, toate aceste centre de putere au fost afectate de corupţie, de trafic de influenţă şi de reţelele clientelare construite în ultimii 25 de ani.
Dar dincolo de aceste decapitări ce se va întâmpla?
Partidele politice (niciunul) nu sunt capabile să genereze un leadership curat, indepedent de structurile clientelare pe care le distruge acum DNA-ul.
Instituţiile statului sunt alcătuite mai ales din plevuşca clienţilor şi beneficiarilor acestor centre de putere pe care procurorii iacobini le masacrează acum.
Legislaţia nu se poate modifica decât de către Parlament. Iar acesta este decimat şi (mai ales) timorat de atmosfera din ţară.
Actualul preşedinte al României este complet străin de felul în care funcţionează democraţia (iar declaraţiile sale publice de la CSM, de acum câteva săptămâni, mă confirmă- domnul preşedinte nu are cum să ia nici măcar nota 5 la lecţia de Cultură Civică din clasa a VI-a, despre separarea puterilor în stat).
Mai grav de atât- încrederea în instituţiile democratice este prăbuşită.
Nu e suficient să scoţi, cu cătuşele la mâini, o grămadă de oameni ticăloşiţi din spaţiul public pentru a vindeca spaţiul public. Nu poţi să instaurezi un sistem democratic şi liberal cu ajutorul procurorilor şi „mascaţilor”.
Deci….ce va urma? Ce trebuie să urmeze? Asta ar trebui să ne întrebăm toţi.
Pentru că istoria ne arată că tot timpul e loc de mai rău. Chiar dacă răul nou venit este diferit de cel precedent.