Văd că postările mele despre cultul ţăranilor şi satului şi alte păşunisme de genul a dat naştere unor dezbateri destul de aprinse pe Facebook. De aceea sunt obligat să intervin reluând şi sistematizând punctul meu de vedere:
1. Civilizaţiile- de când este istoria asta, s-au construit în jurul cetăţilor şi oraşelor, ca factori civilizatori. Iar modernitatea este un concept exclusiv urban.
2. România şi-a ratat modernitatea pentru că a idealizat mediul rural. Reformele agrare care au distrus marea proprietate agricolă au redus atât potenţialul agricol al ţării şi au şi împiedicat, prin încremenirea în sate a generaţii de ţărani, iluzionaţi de împroprietărire, urbanizarea şi industrializarea României.
3. Discursul intelectual care vede, la început de secol XXI, în întoarcerea la sat şi cultul unei ţărănimi mitologizate, soluţia pentru salvarea României, este ideologic, contraproductiv, nerealist şi condamnat la derizoriu.
4. A nega capitalismul- singura formulă economică care şi-a dovedit eficienţa în creşterea standardelor de viaţă (până şi ţările comuniste sunt obligate să funcţioneze pe logica economiei de piaţă- nici Coreea de Nord nu este străină de ideea de capitalism de stat) propunând în schimb cooperativisme agricole, kibbutzuri, ashramuri sau alte experienţe de genul- arată că…. unii dintre noi reevaluează subcultura hippie la 40 de ani după. Sper să le iasă nişte bani din asta. Iar dacă nu le ies bani, măcar să se distreze, dacă tot au..
5. A purta costume populare prin oraş sau prin biserici este o modă, un moft urban care atâta timp cât nu are mesaje politice este inocent.
6. Cei care propovăduiesc cultul ţăranilor nu se desprind deloc de viaţa la oraş cu toate avantajele sale şi nici nu îşi asumă o imersie în lumea reală a satelor româneşti, pe care preferă să o surprindă din poezie şi alte „tezaure folclorice”.
7. Nu pot să nu remarc serioase paralele între viziunile păşuniste de la noi şi multiculturalismul nord-american.
8. Desfid şi opinia că formele de creştinism superstiţios, legat de obiceiuri şi ritualuri, după ureche, care sunt predominante în comunităţile rurale ar fi o formă sănătoasă de creştinism.
9. Nu am crezut şi nu cred că soluţia la o extremă- multiculturalismul relativist, ar trebui să fie un dogmatism naţionalist şi păşunist.
10. Sunt un conservator creştin. Iar această poziţie mă determină să fiu în egală măsură eurosceptic şi anti-naţionalist şi să încerc să privesc realitatea, nu să mă las purtat de (oricât ar fi de plăcute) fantasme şi iluzii ideologice.
Şi, esenţial, cred că înainte de orice am obligaţia să mă feresc de idolatrie. Ceea ce îi îndemn şi pe cei care preferă iluziile basmelor ideologice (că îs de stânga sau de dreapta) confruntării cu realitatea.
P.S. Cu această postare închid intervenţiile mele pe tema aceasta. Răul a fost făcut oricum acum 150 de ani, când a apărut mitul ţăranului şi s-au creat bazele acestor fantezii păşuniste.
Acum însă totul este doar o modă, un moft sau pur şi simplu complacerea într-o iluzie, cu efecte din ce în ce mai puţin maligne. Răul a fost comis şi a şi fost depăşit (România nu mai are a se confrunta cu această problemă, pe care o rezolvă, din mers, chiar vremurile) iar acum dezbaterea este doar bună să anime discuţii la o cafea.
Şi cum nu bem nicio cafea….
Bogdan DUCA 