Gânduri despre Nae Ionescu

Şi-a dorit Nae Ionescu să fie ideologul Mişcării Legionare?
Sigur că da. Aşa cum şi-a dorit să fie şi ideologul PNŢ-ului, în anii 20, şi ideologul domniei lui Carol al II-lea. Şi să nu ne mire, dacă inima sa ar fi fost sănătoasă şi nu ar fi murit de infarct în 1940, ca Nae Ionescu să îşi fi dorit să se afirme şi ca cel mai bun marxist român.
Şi aceasta nu pentru că Nae Ionescu ar fi fost un ipocrit dependent de putere, nici pentru că ar fi fost inconstant în gândire, ci pentru că pur şi simplu Nae Ionescu era unul din acei filozofi care îşi doreau să schimbe lumea. Şi cum să o schimbe mai bine decât „naeionescizând” centrele de putere?

A fost Nae Ionescu ideologul Mişcării Legionare?
Eu nu cred şi nici nu văd cum ar fi putut.
Desigur, a fost apropiat de Mişcarea Legionară, până acolo încât s-a identificat cu opţiunile sale politice. Aceasta şi pentru că simţea că viitorul României va sta sub semnul extremismului „zis de dreapta”, aşa cum se orientase întreaga Europă.
Însă ideolog nu avea cum să fie pentru că Legiunea nu era un partid stricto-sensu. Era o sectă religios-politică, focalizată pe cultul unei singure personalităţi: Corneliu Zelea Codreanu.
Nae Ionescu a încercat să influenţeze intelectual pe Codreanu însă cei doi oameni erau din filme şi realităţi diferite. Codreanu era un ascet fanatic. Nae Ionescu era un om care iubea viaţa bună şi de societatate. Nae Ionescu nu suferea de nicio formă de fanatism- iubea prea mult micile şi marile plăceri ale vieţii ca să le rateze din pricina rigorismului fanatic.
„Prelegerile despre fenomenul legionar”, ţinute de Nae Ionescu în lagărul de la Miercurea Ciuc, singurele texte explicit legionare ale lui Nae Ionescu, sunt ….naeionesciene.

A fost Nae Ionescu antisemit?
Da. La fel de antisemit ca societatea românească din care face parte. Mai puţin antisemit decât cuziştii şi legionarii, dar nu mai mult antisemit decât liberalii sau ţărăniştii.
Celebra introducere la romanul „După două mii de ani” al lui Mihail Sebastian este genul acela de text menit să enerveze ambele tabere: atât pe filosemiţi (care puteau să îi simtă antisemitismul) cât şi pe antisemiţi.