Este religia o ştiinţă?

Dezbaterea iscată în jurul chestiunii orei de religie a ridicat şi provocări şi dileme intelectuale. Una din acestea roteşte în jurul întrebării: „Este religia o ştiinţă?”
Întrebarea este, evident, una şchioapă, dar explică multe.
Pentru a răspunde trebuie să facem câteva lămuriri prealabile.
În primul rând nu vorbim de „religie” în abstract. Vorbim de ore de religie creştin- ortodoxă, creştin-catolică, creştin adventistă, islamică, mozaică, creştin-armeană, etc. Aşa cum nu putem vorbi cinstit şi serios despre „Religie” în general- căci nenumărate sunt religiile şi foarte variate între ele.
Apoi trebuie să scoatem pe secularişti şi din capcana idolatrizării „Ştiinţei”. Nu există „Ştiinţa” pe care orice ateu onest să o folosească ca pe o măciucă ideologică împotriva „Religiei”. Există nenumărate ştiinţe, care acoperă un număr mare de domenii, foarte diferite între ele: de la astronomie la sociologie şi psihologie.
Fenomenul religios este obiectul de cercetare a nenumărate ştiinţe, ramuri ale ştiinţelor şi ramuri ale filozofiei. Avem istoria religiilor, avem sociologia religiilor, avem psihologie religioasă, avem filozofie a religiilor, avem fenomenologia religiilor, etc.
Fiecare religie în parte este la rândul ei generatoarea unui număr mare de ştiinţe şi ramuri ştiinţifice, care gravitează în jurul sau în interiorul nucleului hard şi teoretic al credinţei religioase respective- pe care îl numim teologie.
Să luăm exemplul Creştinismului. Teologia creştină e un buchet de ştiinţe. Are istorici care cercetează istoria Creştinismului dar şi a Israelului biblic, arheologi (arheologia biblică este poate una dintre cele mai bine dezvoltate ramuri ale ştiinţei arheologiei), filologi care se ocupă de traducerile exacte ale textelor sacre, muzicologi care cercetează şi repun în valoare tezaurul muzical al Bisericii, istorici ai artei, arhitecţi şi istorici ai arhitecturii, istorici ai filozofiei, etc.
Ateii şi seculariştii fac mutre scârbite când aud de dogmă şi dogmatică. Chipurile lor scârbite nu denotă însă decât ignoranţa. Teologia dogmatică este nimic altceva decât reflecţie filozofică (ontoteologică) creştină la cel mai înalt şi serios nivel şi nu este cu nimic mai prejos în pretenţiile sale de certitudine şi în subtilităţile sale prin comparaţie cu mari tradiţii filozofice.
Însă snobismul îi împiedică pe seculariştii atei să mimeze scârba când aud de platonism, de exemplu… Nu am auzit de atei şi secularişti care să denunţe caracterul neştiinţific şi obscurantism al neoplatonismului, ba din contra- a se vedea unul din filmele anti-creştine din ultimii ani, „Agora”, unde se opunea „obscurantistului” creştinism ” femeia filozof, Hypatia, prezentată ca un savant, nu ca o lideră a sectei mistice a neoplatonicienilor (cum era în realitate).

Deci ceea ce numim „religie creştină” nu este o ştiinţă ci un buchet de ştiinţe care îmbogăţesc mintea şi spiritul. Şi a opune „religia” „ştiinţei”, este semn de slăbiciune intelectuală, nu de inteligenţă cultivată….