Ora de religie trebuie să fie despre Creștinism așa cum este el, sau să nu fie deloc

O altă obsesie legată de ora de religie: unii sunt de acord să se predea religia confesional, dar subliniindu-se faptul că religia respectivă nu este mai bună decât celelalte, evitându-se orice referire la doctrină, la istoria miraculoasă a credinței respective, la ideea de moarte și de posibilitate a Iadului. Iar dacă se poate să nu facem referire nici la Dumnezeu, cu atât mai bine…
În schimb propun să se predea o etică ”creștină” a iubirii, o morală ”evanghelică” elementară, un soi de ”Săndel, să o asculți pe mămica!” prelungit pe programa a 12 ani de școală.

Dar Creștinismul se fundamentează pe credința în Dumnezeu care se face Om, întemeiază Biserica și lucrează prin ea în istorie. Creștinismul se fundamentează pe credința în viața de după moarte și scopul principal al Creștinismului este pregătirea pentru moarte. Creștinismul crede în Rai și în Iad și crede că oamenii care se îndepărtează de Dumnezeu au ”șanse” foarte mari să ajungă în Iad.
Creștinismul are o morală foarte clară și foarte hard, care nu lasă loc de poezele rozalii. Mulți dintre cei care vorbesc despre Creștinism ca ”religia iubirii”, înțeleg iubirea după standardele din ”Sclava Isaura”, ”Esmeralda” sau altă telenovelă la modă.
Nu o să uit cât de convins era, la o dezbatere publică, Remus Cernea, că de fapt Apostolul Pavel se referea în celebrul său ”imn al iubirii” și la….cuplurile gay.
În fapt domniile lor nu sunt prea familiarizați cu Biblia. Și nu mă refer doar la Vechiul Testament.

Creștinismul este exclusivist pentru că Hristos Însuși era exclusivist. În nenumărate locuri din Noul Testament se spune clar că nu poți ajunge în Rai dacă nu crezi în Hristos, dacă nu îl iubești pe Hristos mai mult decât pe proprii tăi părinți sau pe proprii tăi copii.
Evangheliile vorbesc despre tensiunea care va fi până a sfârșit între creștini și lume. Creștinismul este, prin el însuși, o credință care este din afara acestei lumi și contra acestei lumi.
Iubirea creștină este o iubire dureroasă, care presupune multe sacrificii, care presupune rigoare și nu exclude, ba chiar impune, o atitudine critică și de certare a celui care greșește.

Creștinismul este o credință clară, serioasă și aprigă. Și pentru că este o credință clară, serioasă și aprigă, a câștigat cea mai mare parte a lumii, a construit cea mai strălucită civilizație din istorie, a ridicat standardele umanității până la cele de acum.
Din păcate triumful civilizației creștine a dus la apariția diverselor canceruri ideologice, începând cu insuficient blestematul iluminism și terminând cu metastaza relativismului moral și cultural al vremurilor noastre.
Să nu confundăm însă civilizația creștină cu tumorile ivite pe organismul ei….