Astăzi mâncăm ”mucenici”,ne cinstim cu mai multe sau mai puține pahare de băutură și, în general, îndulcim un pic Postul.
Lecția ”mucenicilor” din tavă sau din oală este aceea că și atunci când ne aducem aminte de fapte grave- precum execuția a 40 de oameni care nu aveau altă vină decât aceea de a fi creștini- noi, creștinii, ne gândim cu bucurie la martiriul lor. Noi nu comemorăm moartea acestor 40 de mucenici, așa cum nu comemorăm moartea niciunui sfânt- noi cinstim în schimb și ne bucurăm de încetarea suferințelor lor și de mutarea lor în Patria Cerească, ca ”cetățeni ai Raiului” (cum frumos spune o cântare de la slujbele de înmormântare).
Un creștin are două feluri de raportare la moarte: plânge moartea celor neîmpăcați cu Dumnezeu, pentru că știe că nu va fi bine sufletelor acelora, dar se bucură de moartea drepților, pentru că știe că aceia s-au eliberat definitiv de ispitele și nesiguranțele vieții de pe acest pământ.
Sunt sigur că mulți creștini atunci când citesc și uneori chiar văd pe internet sau la televizor martirizarea unor frați creștini- căci prigoana anticreștină este o realitate politică la ordinea zilei în vremurile noastre, se gândesc cu bucurie când văd noi mucenici. Biserica este vie prin sacrificiul lor. Paradoxal, martiriul lor, prigoana la care este supus Creștinismul peste tot în lume (chiar peste tot), tensiunea ce însoțește viața noastră publică creștină, este un învigorant, ne întinerește credința, ne împrospătează crezul.
Iar gândul că frați și surori de credință sunt dispuși să îndure chinuri teribile și moarte groaznică pentru Hristos, indiferent de epocă, ne încurajează să nu cedăm ci să mergem până la capăt.
Sfinții 40 de mucenici de la începutul veacului al IV-lea, sunt, alături de mucenicii din veacurile de dinaintea lor, ca și din secolele ce au urmat, ca și cei care mor pentru Hristos în zilele noastre, poate chiar în clipa în care scriu aceste rânduri, nu doar istorie ci mărturia că Hristos a biruit moartea și noi putem face același lucru urmându-L.
Am un sfat ”culinar”: înainte să băgați lingura în castronul cu ”mucenici”, sau să mușcați din ”mucenicul” la cuptor, rumegați fie și pentru câteva secunde,rostind în gând versetul din psalmul 33: ”Gustați și vedeți cât de bun este Domnul”.
Iar apoi să citiți tot psalmul:
”Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească.
Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună.
Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.
Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;
Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.
Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.
Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.
Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.”
Bogdan DUCA 