Acvila bicefală

Eu cred că stema României ar trebui să se modifice în sensul în care vulturul cruciat să fie înlocuit cu acvila bicefală.
Am mai multe argumente pentru aceasta:
Acvila bicefală a fost stema Imperiului Roman de Răsărit, Imperiu a cărei moştenire culturală, spirituală şi chiar de limbă (suntem ultimii latini din sud-estul Europei) suntem.
Acvila bicefală a fost o prezenţă heraldică constantă în Ţările Române, de găsit în biserici, în cărţi de cult şi pe obiecte liturgice;
Acvila bicefală este stema Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, a Muntelui Athos şi simbolul neoficial al Creştinismului ortodox, credinţa majoritară a românilor;
Creştinii catolici din Transilvania s-ar putea regăsi şi ei în simbolul acvilei bicefale- fosta stemă a monarhiei vieneze;
Se găseşte pe stemele mai multor state vecine, simbol comun care inspiră şi unitatea de tradiţie a acestei părţi a lumii.
Simbolistica acvilei bicefale este multiplă şi foarte inspirată:
a) Mai întâi pentru că simbolizează dualitatea dintre planul spiritual şi planul secular din singurul corp social al unei ţări;
b) Reprezintă dualitatea ce trebuie să fie în armonie dintre Stat şi societatea civilă;
c) Reprezintă dualitatea în armonie dintre democraţie şi statul de drept;
d) Reprezintă dualitatea în armonie dintre puterile în stat.

Cred că o acvilă bicefală, având un scut cu stemele tuturor provinciilor istorice româneşti, fiind încununată de o singură coroană- cea a României regale şi având şi deviza „Nihil sine Deo”, ar fi o stemă care ar spune o poveste mai consistentă decât vulturul cruciat actual, care exprimă doar un soi de precedenţă a Valahiei (sau mai precis a Bucureştiului) faţă de celelalte ţinuturi româneşti.

Mai jos aveţi o reprezentare a acvilei bicefale din timpul lui Constantin Brâncoveanu, pe conacul de la Potlogi, unul din multele semne ale conştiinţei domnitorilor din Ţările Române că sunt continuatori ai Imperiului Roman de Răsărit, că sunt „Bizanţ după Bizanţ”, cum frumos şi adevărat spunea Iorga.