Dintr-o întâmplare, astăzi am intrat în posesia unui volum aparte: „Biserica Ortodoxă Rusă şi Războiul pentru apărarea Patriei”- ediţia românească din anul 1950.
Volumul conţine pastorale ale mitropoliţilor ortodocşi ruşi din al doilea război monial,precum şi un schimb de telegrame dintre aceştia şi Stalin, legate de finanţarea de către Biserica Ortodoxă Rusă a unei unităţi de tancuri- care să poarte numele unui erou medieval, Dimitrie Donskoy, ucenic duhovnicesc al Sfântului Serghei de Radonej.
Două pastorale sunt dedicate românilor: „Chemarea Mitropolitului Serghie şi a Mitropolitului Nicolae către ostaşii Armatei române” şi „Chemarea Mitropolitului Serghie şi a Mitropolitului Nicolae către păstorii şi credincioşii români”.
Nu am aşteptat să ajung acasă ca să citesc din această carte, care merită un studiu de specialitate, sine ira et studio.
Textele sunt cât de neutre ideologic cu putinţă, dar cu multe referinţe vetero-testamentare. Ambele opţiuni sunt de înţeles. Biserica se adresa populaţiei ruse anti-comuniste sau a-comuniste. Orice referire la ideologia comunistă ar fi fost mai degrabă demobilizantă decât mobilizantă. De altfel ierarhii ortodocşi vorbesc doar de Rusia şi nu fac referire la Uniunea Sovietică ca identitate statală.
În schimb, se afirmă şi se subliniază caracterul profund anti-creştin al nazismului şi fascismului, păgânismul din spatele acestei ideologii.
Referinţele vetero-testamentare ţin de caracterul marţial al Vechiului Testament, mult mai potrivit pentru contextul acesta războinic.
Sper să am răgazul să scriu un studiu mai amplu despre aceasta.
Bogdan DUCA 