Vorbeam ieri cu un prieten parlamentar despre Avram Iancu. Îi spuneam că eu, care nu sunt un naţionalist şi chiar sunt adeptul unei viziuni asupra istoriei, anti-mitologizantă, care să fie cu picioarele pe pământ şi cu capul între cărţi şi documente, văd în Avram Iancu o personalitate model pentru oricine iubeşte poporul acesta.
Inteligent şi diplomat, viteaz şi bun strateg, cunoscător al pulsului vremurilor sale dar patriot care nu se lasă dus de cursul vremurilor ci stă contra vremurilor pentru neamul său, cu un destin tragic, de erou romantic, Avram Iancu este,cu sau fără vreo lege anume, Eroul şi mai ales modelul de erou pentru oricine vrea să facă politică în şi pentru România.
Ca atare mi s-a părut firească propunerea Parlamentului de a da o lege prin care Avram Iancu să fie considerat Erou naţional.
Partea comică vine când acest proiect de lege este respins de Cotroceni şi este retrimis spre discuţia Parlamentului pentru că…numai preşedintele României poate conferi titluri şi decoraţii.
Desigur, ne spune domnul Iohannis, este dreptul Parlamentului să instituie titlul de „Erou naţional” prin lege, dar trebuie să facă şi o plachetă, o concardă, ceva, şi apoi să lase pe domnul Iohannis să îl acorde…cui doreşte. Căci, nu e aşa? aceasta este prerogativa sa constituţională.
Numai că domnul Iohannis comite aici o foarte simpatică gafă- care însă spune multe despre încetineala şi limitele îngrijorătoare ale gândirii şi înţelegerii sale: Parlamentul nu a urmărit instituirea unui nou ordin sau unei decoraţii ci doar a vrut să consfinţească prin lege (şi este dreptul său) statura de erou naţional a lui Avram Iancu.
Mda. Aşa e când oameni care şi-au dorit să fie ceasornicari ajung preşedinţi de ţară. Dar dacă am avut 25 de ani un preşedinte cizmar,o să ne descurcăm 5 ani şi cu un preşedinte ceasornicar…
Până atunci Avram Iancu rămâne oricum eroul nostru naţional, iar domnul Klaus Iohannis îşi mai adaugă (poate de data aceasta doar pentru că atât l-o dus capul) încă o bilă neagră îngrijorătoare.
Dar, chiar aşa, după ce ai un comportament anti-românesc în Ucraina- ignorându-i pe fraţii români de acolo, (victime ale naţionalismului ucrainean- deci nu nişte români care trăiesc fără griji), la câteva zile să o trânteşti şi cu Avram Iancu, asta chiar nu e bine….
Mai jos o fotografie cu Iancu fumând lulea- că tot ne aducem aminte cum cei care îl consideră erou naţional (parlamentarii) i-ar fi tras şi o amendă pentru că e „vicios” 🙂
Bogdan DUCA 
Cateva comentarii pe scurt:
1. Parlamentul poate vota ca legea gravitatiei nu se aplica in Romania (si ma astept la traznai de felul acesta dat fiiind calitatea d-nilor parlamentari). Ce vreau sa spun cu asta? Eroii NU sunt decretati de Parlament, ci de faptelel lor. Prin urmare, initiativa in sine, este nepotrivita. De ce nu si pentru Basarab, Vlad Tepes, Gheorghe Dozsa etc? Ei nu sunt eroi? Nu, pentruca nu vrea paralmentul!
2. Eu cred ca sunteti putin in eroare, ca principiu: daca exista o regula (si anume Presedintele confera titlul) de ce ar exista exceptii? Puteti sa dati macar vreo explicatie, fie si ilogica?
3. Un presedinte cizmar vs un presedinte ceasornicar (chit ca, in realitate este intelectual, spre deosbire de semi-analfabetul Ceausescu – cu c mic). Stiti care este diferenta intre cei doi? De rapacitate, neam-prostie si imbecilism taranesc vs educatie, cultura, tinuta morala si verticalitate.
Comentariul dvs.mi se pare partinitor/partinic.
ApreciazăApreciază
Păi problema este simplă. Președintele poate conferi ordine și titluri. Însă Parlamentul nu a instituit un nou titlu de Stat ci doar a reunoscut pe Avram Iancu ca erou național.
E o recunoaștere, nu o distincție pe care președinte să o poată conferi. Și ar fi și absurd ca Parlamentul să instituie un titlu pentru un singur om pe care președintele să o ofere….mormântului?
ApreciazăApreciază