Avem un Parlament tânăr și proaspăt. Asta să fie problema?

Încă un mit cu privire la politica românească care pică la o simplă căutare pe internet: acela că am avea aceiași politicieni.
Spre surpriza, recunosc, și a mea, în Camera Deputaților, dintr-un total de 394 deputați (punând la socoteală și pe parlamentarii cu mandatele deja încheiate prin condamnare, demisie, dar și pe cei aleși în locul lor), 214 deputați sunt la primul mandat al lor în parlament.
Nu mai puțin de 137 deputați au vârstele sub 45 de ani (deci pot fi considerați politicieni tineri) și doar 30 de deputați au vârsta de peste 65 de ani (sau împlinesc anul acesta vârsta pensionării).
Decanul de vârstă la Cameră este domnul Aurel Vainer (din partea minorității evreiești) are 83 de ani împliniți.
Junior în Camera Deputaților este domnișoara Cătălina Ștefănescu, de 27 de ani.

La Senat, dintr-un total de 179 de senatori (la fel, incluzându-i pe demiși,condamnați, înlocuitori, etc.) , 106 sunt la primul lor mandat.

Deși Senatul este o cameră a celor bătrâni, după cum îi spune numele, și există o condiționare de vârstă de minimum 33 de ani pentru a deveni senator, 39 de senatori au sub 45 de ani. Și doar 17 senatori au peste 65 de ani sau se pregătesc să împlinească vârsta legală a pensionării.
Seniorul de la Senat are doar 72 de ani iar juniorul senator (repet, senat vine de la senectute) are 34 de ani neîmpliniți.
Deci avem un Parlament proaspăt și destul de tânăr.
Atunci care e problema? Poate tocmai lipsa de experiență? Sau, mai degrabă faptul că partidele în loc să fie școli politice nu fac decât să deformeze pe cei ce intră în rândul lor?
Eu înclin spre ultima ipoteză.