În seara aceasta este Paştile evreiesc.
Evenimentul cheie al acestei sărbători este masa de Seder, când familia se adună împreună pentru a mânca după un ritual deja multimilenar şi a îşi reaminti de Dumnezeu care a eliberat pe Israel de sub robia egipteană.
În fiecare an de Paştile creştin, care nu este altceva decât împlinirea şi desăvârşirea Paştelui evreiesc- celebrăm şi noi eliberarea din robia păcatului de către Hristos- am dezvoltat împreună cu un prieten un ritual de care ne ţinem.
Imediat după ce se termină Liturghia din noaptea Învierii nu ne ducem spre casă ci ne oprim la o ….şaorma. Mâncăm, bem un suc şi vorbim despre Înviere, credinţă, sensul ei pentru fiecare dintre noi şi abia apoi- ideal la prima geană de lumină (căci mai înainte de ivirea zorilor au ajuns mironosiţele femei la mormânt) ne ducem spre casele noastre.
Opţiunea pentru şaorma a fost pur întâmplătoare- eram nişte copii de liceu care simţeau nevoia să prelungească cumva acel a fi împreună al fraţilor de credinţă, după Liturghia Învierii. Iar în Constanţa, la 3 dimineaţa, numai şaormeriile non-stop sunt deschise.
Alţi prieteni au fost amuzaţi de opţiunea noastră- ce treabă ar avea şaorma cu Paştile?
Atunci am răspuns cu o poezie pe care o să o postez mai jos.
După aceea am aflat că, întâmplător sau nu (ce o fi întâmplător când vine vorba de credinţă?), şaorma noastră pascală are o tradiţie venerabilă în Paştile evreiesc.
Un mare rabin, contemporan cu naşterea Mântuitorului Hristos, rabinul Hilel cel Bătrân (care a trăit 120 de ani, între 110 î.Chr şi 10 p. Chr.) cunoscut mai ales pentru sinteza Legii lui Moise, deja consacrată ca proverb şi apoi, prin Kant, ca imperativ categoric moral: „Ceea ce ţie nu îţi place, altuia nu îi face”) e cunoscut şi cinstit de evrei la masa de Seder cu un …..sandviş inventat de el: Sandvişul lui Hilel.
Carnea de miel, ierburile amare şi condimentate, „îmbrăcate” într-un maţot (azimă) care poate fi tare (cum se poartă îndeobşte acum prin comunităţile evreieşti) sau moale, ca o azimă de şaorma.
Acum, în vremurile de pe urmă, din păcate mulţi evrei au scos carnea din sandvişul lui Hilel. Noroc cu noi că am salvat tradiţia, reintroducându-l în Paştile creştin :D.
Şi acum şchioapa mea poezie din anii de liceu, ca apologie a şaormei pascale:
”
Prietene George,
N-ai avut o idee rea
Sa creezi un nou temen teologic,
„kebabismul”
Un kebab este un triumf oriental
In fata simplismului aristotelic
Apusean.
Va sosi vremea (daca nu a si sosit)
Cand noi, crestinii, vom regreta
Ca nu am inventat kebabul.
Cand tii in mana un kebab
Tii in mana un univers teologic:
Oaia de jertfa, sosul sangeriu,
Pita (de la Cina)
Si condimentele (ah! Condimentele!)
Fara de care nu are rost
Sa traim.”
Bogdan DUCA 