Între înviere, lumânări şi lumini sfinte

Urmăresc pe Trinitas TV transmisia în direct de la Ierusalim.
Eu nu înţeleg, o spun cu toată sinceritatea, goana aceasta după miraculos.
Lumina Învierii este aceeaşi că vine de la Ierusalim sau de la candela Altarului din ultima bisericuţă din Cocârlaţii din Deal. Şi sunt sigur că mă folosesc mai mult sufleteşte participând liniştit la praznicul Învierii, decât să stau cu o mulţime care scandează isteric, bate din tobe, sună din vuvuzele şi aşteaptă să vadă dacă „lumina sfântă” le va arde mâna sau nu….
În definitiv e Sfântă Învierea, nu e sfânt un foc.

Pentru că lumânarea aia e…un simbol.
Oricum, a îţi întemeia credinţa pe miracole nu este creştineşte. Nu eşti creştin pentru că vezi minuni. Eşti creştin pentru că mărturiseşti că Dumnezeu Fiul s-a făcut Om adevărat pentru ca noi, oamenii, să putem ajunge la asemănarea cu Creatorul nostru, să devenim „părtaşi dumnezeieştii firi”.
Şi nimic nu e mai hilar şi trist (concomitent) când miracolele devin bolovani utili în lupte interconfesionale. „Noi suntem credinţa cea adevărată”, spun ortodocşii, „pentru că la noi apare lumina la Ierusalim”.
„Ba noi suntem credinţa cea adevărată”, replică catolicii, „pentru că la noi se fac vindecări pe bandă rulantă la Lourdes şi Fatima”.
„Moaştele noastre sunt mai autentice decât ale voastre”, „Noi avem minuni, voi înşelări drăceşti”, „Maica Domnului la noi plânge mai frumos decât la voi în icoane”, ” Ba la noi”.
Sunt sigur că de acest circ nu râd doar dracii, dar chiar şi îngerii şi sfinţii sunt tentaţi să zâmbească cu milă. Atunci când nu lăcrimează cu adevărat…
Desigur, minuni sunt şi vor fi. Dar toate sunt discrete, personale, intime- recitiţi Sfintele Evanghelii şi o să vedeţi că Mântuitorul nu era „fabrică de minuni” şi nu pe ele şi-a întemeiat credinţa.

Îmi vine în minte o pildă din Pateric:
Un avva îşi sfătuia ucenicul: „De ar fi să ţi se arate Hristos Însuşi, tu cazi cu faţa la pământ şi spune:”Doamne, dacă eşti Tu şi nu eşti vreo nălucire diavolească, Te rog să mă ierţi şi pleacă. Nu aici, ci în Viaţa veşnică vreau să Te văd.””

Aşa îmi doresc şi eu…