Astăzi ne aducem aminte de un mare episcop al Tomisului din secolele IV-V de după Hristos: Teotim Filozoful. El a fost contemporan cu Ioan Hrisostom, dar și cu Ioan Casian și Germanos, tot de prin pățile Moesiei Inferior, de o numim acum Dobrogea. A fost un prieten devotat al lui Ioan Hrisostom și, putem deduce fără niciun risc, apropiat și de Casian și Germanos- ei înșiși apropiați de marele episcop constantinopolitan.
Despre el istoricul bisericesc Sozomen ne spune că era un bărbat bogat, purta părul lung, după obiceiul filozofilor și că era foarte respectat chiar de huni, care îl numeau ”zeul romanilor”, mai ales după ce unui hun care încercase să îl răpească i se paralizase brațul. Se pare că fusese implicat într-un efort de creștinare a hunilor.
Un alt istoric bisericesc, Socrate, ne vorbește despre notorietatea lui Teotim în întregul Imperiul Roman de Răsărit. Faptul că Fericitul Ieronim îl menționează De viris ilustribus, arată și garantează notorietatea lui Teotim și în părțile apusene ale Imperiului.
Opera sa, despre care știm că ar fi fost alcătuită din dialoguri, aforisme și diverse omilii, s-a pierdut, din păcate.
Deci atunci când mergem la Constanța să ne gândim că acest oraș a cunoscut o epocă de aur. Acești Sfinți, greci, romani, poate că și traci, în acest colț de lume urbanizat și civilizat de greci și de Imperiul Roman, sunt dovadă a universalității mesajului creștin, care biruie hotarele etnice.
De aceea este cu atât mai dramatic când vezi cum mulți- unii chiar istorici- în loc să se bucure de universalitatea Creștinătății, în care nu mai e scit sau elin, ci toți una în Hristos, spun prostii despre ”Sfinți străromâni”, ”Filocalii protoromâne”, etc.
Bogdan DUCA 