Discutam cu o prietenă de pe Facebook despre stânga românească.
Am sărit repede peste PSD (care e cel mai de dreapta partid pe care şi-l poate permite România în acest moment) şi am vorbit de stânga autentică, gen „Critic Atac”.
Dacă îi priveşti pe intelectualii români care se declară radicali de stânga, poţi să stai liniştit: nicio revoluţie neobolşevică nu va tulbura apele (aţi remarcat? tot mai curate) ale Dâmboviţei.
Stânga asta radicală este cel mult în stare, în vreo polemică pe tema unei interpretări lacaniene a lui Zizek, să spargă vreo halbă în Dianei 4 (şi apoi să îşi ceară scuze de la conducere, pentru că totuşi patronatul de acolo sunt „tovarăşi de drum” care hidratează cu folos revoluţia). Dar mai mult, nu.
Însă România are nevoie de o entitate civică care să privească atent- şi nu cu lentile ideologice de neomarxisto-gramsciano- critpoleninisto-lacaniano-postanarhisto-zizekian, spre oameni şi nevoile lor concrete.
Acei oameni îi găsim, zic eu, nu în partide, nu pe terasele stângii intelectual-bachice, ci în biserici.
Misiunea socială a cultelor din România, făcută într-o discreţie evanghelică, care se manifestă de la nivelul solidarităţilor sociale de parohie până la mari proiecte, este singurul sprijin real pentru sărmanii acestui popor…
Şi cu aşa „stânga”, parcă aş vota şi eu…..
Bogdan DUCA 