Dragă domnule Florin Zamfirescu

Am urmărit în tăcere scandalul de la UNATC, sperând în acelaşi timp ca acesta să nu devină public.
Dar acum, citindu-l pe Florin Zamfirescu şi luările sale de poziţie- cu care la nivel strict teoretic sunt de acord, nu pot să nu mă întreb public:
Dar unde erai dumneata, domnule Florin Zamfirescu, când în numele artei şi al progresului, teatrul şi cinematografia românească au degenerat constant, până la nivelul în care, iată, ajunge să te rejecteze şi pe dumneata?
Dumneata, un actor bun, ce ai făcut ca să opreşti mizeria făcută în numele artei? Hmmm. Oare ce? Te-ai dezbrăcat în curul gol pe scenă, într-un spectacol postmodern, cu un regizor care căuta confirmarea de „geniu neînţeles” şi în faţa unui public pe care în loc să îl învăţaţi ce este arta şi frumosul, îl scufundaţi fie în pseudo-artă, dar la modă, fie în snobism…..
Da, domnule Zamfirescu, te trezeşti acum contestat în numele revoluţiei culturale pe care dumneata aţi tot practicat-o. Căci grosul producţiilor teatrului şi cinematografului românesc poate fi redus la expresia „porno cu oameni urâţi”. Şi toţi sunt produsul UNATC-ului, nu?
Sau „noului val”, sau contemplaţiei tâmpe în faţa unor mizerii „artistice” de talia lui „De ce trag clopotele Mitică?” – film fetid care încă mai provoacă orgasme snobe şi care a stat la baza mizeriei de o numim cinematografie românească- multipremiată la festivaluri care oricum sunt gândite să premieze masturbări pseudo-artistice şi snobisme pseudo-elevate.
Deci, domnule Zamfirescu, e cam târziu. Lumea a fost deja deformată şi cu contribuţia, sper, inconştientă, a dumitale….