Ieri mi-am luat multe înjurături.

Ieri mi-am luat multe înjurături. Însă toate au vizat doar o parte din spusele mele: acea parte în care spuneam că Victor Ponta ar fi un premier bun. Nu o retrag, pentru că, cetăţean român fiind, trăitor în România, am dreptul la o opinie, cu atât mai mult cu cât opinia o pot face după ce am experimentat şi guvernarea celor care doresc acum să îl înlocuiască pe Ponta. Nu sunt atât de amnezic ca să uit cine e Vasile Blaga, cine e Emil Boc, cine e Predoiu, cine Boagiu, cine e Andreea Paul Vass, cine e Adriana Săftoiu şi ce a însemnat guvernarea lor inclusiv pentru nivelul meu de trai.
Nu sunt nici atât de bleg încât să nu remarc josnicia umană a celor care astăzi scuipă unde au lins (pedeliştii în relaţia lor cu Băsescu şi Udrea) sau ling acolo unde au scuipat (peneliştii în raport cu pedeliştii).
Şi nici atât de inocent încât să nu bănuiesc că vor sosi şi momente în care PSD şi PNL îşi vor face din nou bezele şi declaraţii de iubire.
În politica românească nu poţi niciun moment spune că le-ai văzut pe toate.
ÎNSĂ PROBLEMA NU ESTE NICI MĂCAR ACEASTA. În definitv, prostituatele astea politice sunt ceea ce am tot votat până acum…
Problema este cu totul alta. Aceea că din socoteli meschine, frustrări partinice şi complexe personale, opinia publică nu doar că încurajează abuzuri tot mai evidente ale procurorilor, dar nici măcar nu se întreabă serios care este finalitatea şi scopul acestei epurări la care asistăm.
Ura nu este un argument dacă vrem o Românie normală.
Cât despre mine, sunt foarte împăcat cu mine însumi, oricât de agresive ar fi criticile la adresa mea. Pentru că eu am aceeaşi părere cu privire la ceea ce se întâmplă şi atunci când privesc spre cazul Elenei Udrea, şi spre cel al lui Victor Ponta şi spre cel al lui Vosganian. Şi nu îmi voi schimba părerea dacă voi vedea că victimă a circului justiţiar va ajunge marioneta preşedinte de la Cotroceni, sau jalnica limbă de lemn cu numele Alina Gorghiu.