Lista lui Schindler şi o reflecţie despre totalitarism

Aseară am revăzut la televizor „Lista lui Schindler”.

Totalitarismul nazist nu a afectat pe germani decât odată cu războiul mondial. În rest, Hitler şi naziştii s-au bucurat de susţinerea poporului german în majoritate zdrobitoare.
Aceasta pentru că le rezolva anumite probleme. Le-a făcut autostrăzi, a lichidat şomajul, a relansat economia germană după o neagră criză, a redat demnitatea naţională, a oferit germanilor şansa de a se îmbogăţi.
Preţul nu era mare, având în vedere beneficiile. Spuneai „Heil Hitler” în loc de „Guten tag”, participai la, altfel mişto, parade militare şi retrageri cu torţe şi nu mai aveai voie să faci altă politică decât cea a partidului nazist. Dar ce îţi mai trebuie politică când ai leafa sigură? În timpul democraţiei republicii de la Weimar, avuseseră parte de politică, slavă Domnului, dar se şi murise de foame.

Desigur, au fost lichidaţi evrei, ţigani, martori ai lui Iehova, comunişti şi handicapaţi.
Dar …eutanasierea handicapaţilor e un gest moral, cât despre evrei, ţigani, homosexuali, iehovişti şi comunişti, niciun german nu (mai) avea vreo părere bună.
Nu spunea chiar Fuhrerul că de fapt ei fuseseră vinovaţi de dezastrul în care fusese aruncată Germania după 1918?
Perioada nazistă- scurtă, doar de 12 ani, deci fără să ofere scuza că durase suficient de timp ca să spele pe creier generaţii, a arătat un lucru cu adevărat îngrozitor: răul cel mai atroce se poate manifesta sub cea mai impecabilă formă de civilizaţie industrială, la una din naţiunile cele mai civilizate,cumpărând complicitatea criminală a unui popor întreg cu…prosperitate materială.
Morala parabolei naziste (de ar fi fost doar o parabolă) este aceea că dacă dai leafă, maşină şi autostradă să alerge pe ea şi celui mai civilizat european, ţi-l poţi face părtaş la cele mai teribile crime.

Au fost şi excepţii, desigur. Dar tocmai raritatea acestor excepţii le conferă măreţia.
Oskar Schindler nu a conştientizat monstruozitatea nazismului până nu a văzut cu ochii săi crimele comise. Reconvertirea sa la umanitate este un produs accidental, un miracol datorat doar creştinismului pe care nu îl părăsise chiar de tot.
Însă adevărul rămâne acelaşi: nicăieri în lume regimurile totalitare nu s-au prăbuşit decât din două motive: un război sau eşecul regimului respectiv de a mai asigura bunăstarea. Niciun popor nu s-a revoltat din alte motive decât grija stomacului, împotriva regimurilor totalitare…

Însă mai e o lecţie care pe mine m-a făcut să tremur când am revăzut filmul: răul totalitar nu e ceva barbar ci este un produs al civilizaţiei, al modernităţii. Doamne fereşte să nu fie cumva chiar capul de linie al trenurilor oricăror civilizaţii moderniste.