Sunt de acord cu Simona Halep. Ea nu joacă pentru România și nici nu are vreo obligație să își rupă mâinile și picioarele pentru a vibra osânza patriotică a românului.
Ea joacă pentru ea, pentru banii ei, pentru celebritatea ei.
Așa cum face orice sportiv. Și, iertați-mi brutalitatea, este semn de sărăcie cu duhul să confunzi victoriile unui sportiv sau al altuia cu demnitatea națională. Vai de țara a cărei mândrie națională se reduce la musculatura sportivilor săi. Căci e o țară a cărei medie de inteligență este la media de inteligență a sportivilor respectivi- și asta înseamnă puțin, foarte puțin….
Însă nu pot să nu mă întreb: de ce Simona Halep nu a fost la fel de sinceră atunci când se crease o isterie națională de bucurie că ”România” (deși era vorba doar de Simona Halep și atunci) e bună la tenis?
De ce a acceptat să fie parte a circului penibil menit să deturneze mândria națională- de care avem atâta nevoie pentru a ne defini în raport cu UE, SUA, Rusia și cu noi înșine- până la nivelul atât de jos al unui joc cu mingiuță și palete?
Bogdan DUCA 
Doar că am naționalizat-o şi ea nu ştie.
ApreciazăApreciază