„Să stăm cu frică…”

Cine citeşte magisteriul social catolic, ştie foarte bine ce vreau să spun mai departe….
Biserica Catolică a fost de-a lungul modernităţii vocea clară, limpede şi coerentă care a avertizat, a condamnat argumentat şi a atras atenţia asupra riscurilor modernităţii.
Ce profund vorbeau papii despre răul revoluţionar, care sub pretextul binelui, instaurează inevitabil tiranii…. Ce clar se explica în enciclice scurte, clare, pe înţelesul tuturor că libertatea presei, dacă nu este însoţită de înţelepciune şi responsabilitate, este otravă. Şi nu vedem acum, chiar în România noastră, cum generaţii întregi au fost idiotizate de o mass-media iresponsabilă?
Cât de coerent s-a condamnat masoneria, această pseudo-religie a unor pseudo-elite.
Cum s-au ridicat papii împotriva nedreptăţilor sociale, cum au condamnat lăcomia capitalistă, cum a apărut sindicalismul- realizare catolică, puţină lume mai ştie aceasta. Cum au fost condamnate obsesiile progresiste şi dezumanizante….
Ce clar se exprimau papii denunţând caracterul necreştin, pervers şi anti-uman al comunismului, al nazismului şi al fascismului…. Ce ferm s-a ridicat Biserica pentru a îndepărta pe acei credincioşi care deveniseră comunişti, din sânul său….

Istoria Bisericii Catolice în ultimii 300 de ani este o istorie complexă, dar foarte coerentă. Biserica a stat ca un ultim stăvilar, ca un veritabil katechon, în faţa realităţilor şi nebuniilor acestor „brave lumi noi”- ideologiile ce s-au succedat cu viteză şi sălbăticie, distrugând, ca nişte neo-barbari, civilizaţia şi buna rânduială creştină.

Non possumus- acesta a fost răspunsul catolic în faţa delirurilor ideologice. Şi milioane de catolici au murit în aceste trei veacuri pentru că au ales să rămână creştini şi nu să se dea cu modele modernităţii.

Niciun delir revoluţionar nu a ratat măcar momentul său anti-catolic, dacă nu explicit anti-creştin. Dar Biserica a stat pe poziţii până când,……”fumul Satanei s-a strecurat prin crăpături” în chiar sânul ei, cum avertiza profetic papa Paul al VI-lea,
Ce nu au făcut stăpănitorii acestei lumi- că îi chema Robespierre, Bonaparte, Lenin, Stalin sau Hitler, a început să o facă un cancer interior- manifestat încă din anii 60, dar ale cărui efecte teribile le vedem tot mai mult acum.

„Când va cădea Roma, va cădea lumea….”. Şi Roma stă să cadă……