Externe

Vremurile se strâng şi se grăbesc. Niciunul dintre noi nu poate să ştie cum va arăta lumea de mâine, chiar…
Un prieten deştept de-al meu, de pe Facebook, remarca că Uniunea Europeană a fost provocată ca niciodată anul acesta şi lovită în două puncte nevralgice:
1. eşecul monedei unice, euro;
2. eşecul zonei Schengen

În ambele situaţii, răspunsul UE a fost să amâne inevitabilul- căci şi criza greacă e departe de a fi rezolvată, doar i se amână deznodământul pentru….cât mai târziu.

Nu avem de unde să ştim ce se va întâmpla cu Europa şi cu noi în următoarele luni de zile.
Închiderea graniţelor zonei Schengen- ceea ce se încearcă acum, înseamnă nimic altceva decât izolarea României. Dar sunt scenarii şi mai negre pentru „euro-optimiştii” români: o Uniune Europeană mai mică, mai funcţionabilă, mai uşor de administrat.

Nici euroscepticii sau anti-UE ca mine nu au motive să fie relaxaţi, însă….
Trăim într-o ţară care, din pricina unei clase politice iresponsabile- această clasă politică (PSD, PNL,UDMR, UNPR, ALDE, minorităţile naţionale eternizate în Parlament) – s-a mizat totul pe o singură carte: cartea euro-atlantică.
Nu avem un plan secund. Nu avem o strategie de exit. Nu avem nici măcar relaţii decente cu potenţiali parteneri în cazul prăbuşirii uriaşului cu picioare de lut pe care l-am ales de idol.
Pe cel mai negru scenariu, cel al disoluţiei UE, aş vrea să îmi enumere cineva 5 state prietene din apropiere pe care să putem conta.
Grupul de la Vişegrad- discutam cu o prietenă foarte deşteaptă- pare să se construiască ca o alternativă regională. Dar premierul Ponta tocmai bodogăneşte de zor pe Orban şi clasa politică maghiară şi, exceptând o similitudine în opiniile anti-ruse cu Polonia, ce avem noi în comun cu acest grup de state?
România comite exact greşeala din 1938-1940: joacă alba-neagra în politica sa externă. A mizat pe o singură carte atunci, mizează şi acum….

Nu e de glumit cu viitorul pe termen mediu….