Un loc comun, justificativ pentru antisemitismul românesc antonescian este rememorarea- cu exagerările de rigoare, a faptului că populaţia evreiască din Basarabia s-a bucurat atunci când România a cedat controlul asupra acestei provincii istorice Uniunii Sovietice.
Răspunsul la întrebare este însă şi mai dureros pentru români. Evreii s-au bucurat pentru că au scăpat dintr-o Românie care făcuse din antisemitism politică de stat.
Ce motiv aveau ei să regrete o ţară în care, după ce primiseră drept la cetăţenie cu mari presiuni externe, erau consideraţi cetăţeni de mâna a doua?
Din decembrie 1937 lucrurile alunecaseră pe o pantă foarte periculoasă:
Guvernul Goga, care nu a supravieţuit decât 50 de zile, a fost iniţiatorul antisemitismului de stat, continuat în timpul dictaturii lui Carol al II-lea.
1. A fost practic retrasă cetăţenia română acordată evreilor după anul 1918 (peste 250 de mii de cetăţeni români şi-au pierdut cetăţenia pentru că erau de origine şi credinţă iudaică).
2. Au fost disponibilizaţi toţi evreii care lucrau în aparatul de stat.
3. S-au tăiat toate ajutoarele sociale şi de la stat date comunităţilor evreieşti şi persoanelor aparţinând acestor comunităţi.
4. S-a interzis presa de limbă idiş. Jurnaliştilor de origine evreiască li s-au retras acreditările.
În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, tuturor evreilor cu studii superioare li s-a cerut recertificarea diplomelor de studii- măsură umilitoare care a presupus luni de zile de incertitudini profesionale şi economice – căci pentru două trei luni nu îţi luai leafa până nu se „asigura” statul că mai eşti bun de inginer, de avocat, medic, etc.
În anumite regiuni- cum ar fi Bucovina- a fost un efort concentrat al administraţiei locale de a boicota comerţul evreiesc şi de a forţa evreii să îşi vândă proprietăţile şi afacerile românilor, la preţuri sub media pieţei.
E drept, infernul pentru evreii din România abia stătea să înceapă….
Deci, îmi spune şi mie cineva de ce un român evreu ar fi avut motive de tristeţe când vedea că regiunea în care trăia familia sa de peste 300 de ani, nu mai este sub controlul statului român?
Bogdan DUCA 
Părerea mea este un pic alta: cei care au făcut revoluția roșie din Rusia Sovietică erau tot evrei. Așa cum s-a dovedit atunci când, după ocuparea României de către sovietici, au fost puși la conducerea țării tovarăși de nădejde și cu origini „sănătoase” (a se citi iudaice).
Iar ruperea Basarabiei de la România (împreună cu Moldova și partea din Ucraina cuprinsă între Dunăre și Nistru) a avut artizani de origine evreiască – printre care tatăl lui Ion Iliescu.
Iar, anterior, răscoala din 1907 nu a fost împotriva boierilor români asupritori, ci „antisemită” (ca să fiu corect politic).
Cât privește perioada „verde” a României interbelice – continuând până prin anii ’50, cine va citi „Sfinții închisorilor” și mărturiile lui Justin Pârvu va afla o altă față a monedei, ascunsă (cât se poate de) bine și demonizată de politica socialisă.
Dar este doar părerea mea, nu istoria „oficială”.
ApreciazăApreciază
PS „E drept, infernul pentru evreii din România abia stătea să înceapă….” – îmi permit să fac trimitere la un articol bine documentat care clarifică dimensiunea holocaustului din România comparativ cu alte țări ocupate de naziști precum și ajutorul primit de evrei, în acea perioadă, din partea românilor.
http://www.observatorcultural.ro/A-fost-holocaust-in-Romania*articleID_3491-articles_details.html
ApreciazăApreciază