Mântuitorul a vorbit în aramaică.
Nici ebraică- limba îngerilor, nici în latină- limba puterilor pământeşti, nici în greacă- limba filosofilor.
A vorbit în limba pescarilor şi tâmplarilor.
Chiar şi greaca lui Pavel şi a Evangheliilor nu este cea a filosofilor ci cea a negustorilor. Iar latina Apostolilor era mai ales pentru soldaţi, pentru meşteşugari şi pentru sclavi.
De la un moment dat am pierdut dimensiunea aceasta- de propovăduitori. Pretextul a fost că trebuie să fim trăitori, să ne aprofundăm credinţa.
Consecinţa o vedem: nu mai există ţări creştine şi religii care intelectual nu ajung nici măcar la şireturile sandalelor Apostolilor, precum Islamul, sunt vii şi cuceresc lumea.
Porunca Mântuitorului a fost să mergem la neamuri, să ducem Evanghelia, nu să o ferecăm în coperţi de aur şi argint şi să o ascundem după ritualuri complicate.
Doar propovăduită, credinţa este trăită….