Este ziua domnului Augustin Buzura.
Începuturile carierei mele scriitoriceşti le datorez domnului Buzura, care a găzduit, ani de-a rândul, în paginile revistei „Cultura”, articolele mele.nu tot timpul comode.
Să aduc aminte de articolele în care scriam despre desfiinţarea Institutului Cultural Român, înfiinţat chiar de domnul Buzura? O singură clipă nu s-a pus problema nepublicării, sau măcar cenzurării lor.
În timp ce Patapievici mă jignea în cele mai lipsite de eleganţă moduri, ameninţându-mi prietenii comuni, domnul Buzura a acceptat punctul meu de vedere incomod.
Ba chiar mi-a încurajat incorectitudinea politică, dilemele serioase pe care le aveam faţă de lucrurile considerate altfel ca „fiind date”. Şi asta cu orice risc- am atras revista „Cultura” într-un litigiu la CNCD.
Mi-a fost „maestru”? Doar în sensul acela, spus cândva de Noica: al celui care, intuind că tânărul din faţa lui are o nebunie din cea bună, i-o încurajează, hrăneşte, nu îl cocoleşte şi îl intimidează.
La Mulţi Ani! Şi plini de sănătate şi linişte creatoare.
Bogdan DUCA 