Evanghelia citită astăzi la Liturghia romano-catolică are nişte versete menite să tempereze fundamentalismele confesionaliste:
„Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.”
(Marcu, 9, 38-40)
Ce frumos răstoarnă Mântuitorul principiul ticălos: „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, care ne închide în talibanisme şi exclusivisme…
Confesionalismele agresive, pretenţiile exclusivităţii, impertinenţa confesionalistă de a impune lui Dumnezeu să lucreze doar în eparhia ta, este răsturnată de Mântuitorul care îl ceartă pe Ioan.
Dumnezeu lucrează şi în numele lui Hristos până şi pastorul Pat Robertson poate să scoată diavoli şi să vindece bolnavi, nu doar Nectarie Taumaturgul. Cine suntem noi să punem stavilă lucrării lui Dumnezeu care se face în numele lui Hristos, în toată suflarea creştină?
Cine suntem noi să credem că doar cei de o anumită confesiune se vor mântui?
Desigur, există adevăruri şi minciuni. Şi bine ne este să ne aprofundăm credinţa astfel încât să ţinem ade adevăr şi să ne ferim de erezie. Dar când ne apucăm, noi, nişte „pufilici” care nu ştim ce e aceea Filioque sau impanaţie, să decretăm sentinţe ca nişte sinoade ecumenice pe două picioare, decretând unde şi cum trebuie să lucreze Domnul, atunci ne aşezăm contra Evangheliei Sale.
Mai jos, în versetele următoare, Mântuitorul spune lucruri grele:
„Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins,
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”
(Marcu, 9, până la versetul 48)
Şi cât de smintitoare sunt exclusivismele astea confesionaliste…. Şi ce preţ greu se plăteşte pentru ele- căci majoritatea ateilor sunt atei din pricina talibanismului băbist al creştinilor. Şi vom fi chemaţi să răspundem la Judecată şi pentru sufletele lor…. Aşa cum vom răspunde pentru toate prostiile de acuze de „sectarism”, „schismă” şi de „erezie” pe care, cu lipsă de iubire şi analfabetism teologic, le mai aruncăm pentru a ne masca neputinţele.
Maeste, m-ai prins. „Filioque” – cunosc, dar la „impanație” m-am pierdut în mulțimea neștiutorilor. Te rog luminează-mă, că goagăl o dă în bălării rău de tot.
Per ansambu ai perfectă dreptate în articol. Cine îi poate nega sfințenia lui Francisc de Assisi, doar pe motiv că este catolic? Sau rugăciunile, smerenia, jertfa lui în numele lui Iisus să nu fie primite doar pe motiv de infailibilitate a ideilor unui muritor care ocupă un post într-o ierarhie?
Din acest punct de vedere sunt un ecumenic convins. Dar nu pot privi cu ochi buni ecumenismul cu o organizație care acceptă homosexualitatea ca ceva (aproape) normal. Sau Sodoma și Gomora au fost mofturi ale unui puritan habotnic?
ApreciazăApreciază