Cine se mai ocupă de aromânii din Balcani?
Uite, ICR-ul, altfel util doar pentru a oferi, pe bani publici, iluzia faimei internaţionale pentru scriitori, gânditori şi artişti români care nu pot confirma atlfel decât prin pile şi relaţii, ar fi putut să devină instituţia care să întărească legăturile cu românii de dincolo.
Românii de dincolo nu sunt „diaspora” cu ifose care ne dă lecţii de democraţie de prin SUA şi Vest, unde au fugit pentru o pâine mai bună- deşi mai toţi se dau „refugiaţi politici”.
Românii de dincolo sunt românii care, de când le e istoria, trăiesc în enclave de românitate prin toţi Balcanii, prin Ucraina, Ungaria şi chiar şi Polonia.
Pentru ei putem să facem multe- lobby, burse serioase, programe de acordare a cetăţeniei române, sponsorizări şi donaţii, evenimente culturale, schimburi culturale.
Şi sunt sigur că o filială ICR albaneză ar fi mult mai eficientă pentru români decât filiala ICR New York, şi la jumătatea bugetului alocat pentru promovarea pseudo-artei şi găştilor culturale în Statele Unite….
Cu miile de dolari cu care ICR-ul lui Patapievici plătea bursele lui Mihail Neamţu la Washington, am putea finanţa o catedră întreagă de cultură şi civilizaţie românească la Tirana…
Nu mai spun că sunt o grămadă de armâni în ţară care ar finanţa fără nicio problemă, din averile lor, proiecte pentru fraţii de dincolo de Dunăre.
România pierde inutil bani încercând să concureze la ei acasă, marile culturi occidentale. Pierde însă şi mai mult, neinvestind în Balcani- acest „acasă” al nostru.
Eu sunt dispus să mă implic în orice gen de proiect sau campanie pentru aromâni.
Bogdan DUCA 