Despre versetele fetiş din Biblie

Mai aud printre creştini: las-o mai moale domnule cu apocalipsa, cu sfârşitul lumii, că, nu e aşa? nici Fiul din Cer nu ştie când va fi. Şi se dă versetul acela, din Matei, cu Hristos care spune că numai Tatăl Ceresc ştie când e sfârşitul lumii.
Cum versetul e de acum 2000 de ani, poate că a aflat şi Fiul între timp. Şi Duhul. Şi puterile cereşti….. Zic şi eu :p

Însă nu despre asta vreau să scriu ci despre o ispită mare între creştini: aceea de a fetişiza anumite versete. Ştiu ei un verset care, după ei, „închide problema” şi apoi o ţin langa cu el.
Nu au chef sau nici minte să se ocupe de problemele reale ale Bisericii? Scot imediat versetul cu „Nu judeca ca să nu fii judecat” şi apoi se retrag smerit în….dezinteresul lor faţă de problemele creştinismului. Că, nu e aşa? cine sunt ei să judece?
Nu vor să se pună rău cu lumea contemporană, tot mai agresivă cu Biserica? Scot versetul cu „…nici porţile Iadului nu o vor birui” şi sunt mulţumiţi. Biserica e de nebătut, aşa că ce să mai lupte ei pentru ea? Nu e mai bine să tacă, să îşi vadă de supravieţuirea lor, de viaţa lor liniştită? Că dacă Biserica e infailibilă, noi suntem failibili. Şi dacă află şeful că suntem „habotnici”, poate nu mai încasăm promovarea aia….

Şi tot aşa….

E amuzant că între versetele fetiş nu apar şi acelea incomode: cum ar fi să nu te îngrijorezi pentru haine, mâncare şi băutură, că şi păsările cerului şi crinii câmpului nu se îngrijorează şi nici nu se plâng.
Sau nu fetişizează versetele cu tăiatul mâinii smintitoare sau scosul ochiului smintitor. La lectura lor, brusc încrederea în adevărul literar al Scripturii se prăbuşeşte dramatic.