Cine cred că ne sabotează?

Cred că cei mai mari duşmani ai civilizaţiei noastre iudeo-creştine sunt de fapt acei iudeo-creştini spălaţi,politicoşi, intelectuali, cu valori conservator-burgheze, care dispreţuiesc în egală măsură şi sălbăticia islamistă şi idioţenia hipsteristă.
Însă sunt prea politicoşi şi prea moderaţi ca să reacţioneze. Le este jenă de manifestarea propriului crez religios şi trăiesc obsesia căii de mijloc, ignorând faptul că centrul se mută mai tot timpul.
Şi că discursul radical de până acum nu a făcut decât să mute centrul spre stânga. Acum 50 de ani era inadmisibil să te şi gândeşti la homosexualitate ca formă de normalitate cool. Acum 30 de ani era extremism- şi pe bună dreptate- să vrei să vezi „căsătorie” într-un cuplu homosexual. Acum este extremism să gândeşti că aceste cupluri homosexuale nu ar trebui să aibă dreptul de a adopta copii.
Căci aşa se mută centrul- o să vedem şi cum pedofilii or să fie priviţi ca fiind ceva normal în timp ce politicoşii noştri creştini vor spune că…. e anormal să fim de acord cu necrofilia. Şi tot aşa…
Ei sunt prea politicoşi să spună că avortul este o crimă- nu cumva jignesc pe cei ce fac avort? Refuză să discute public despre degenerarea socială, căci, nu e aşa? nu se face monşer, să vorbim public despre bordel- chiar dacă e vorba de bordelizarea societăţii.
Se uită spre Islam cu o privire superioară-doctă. Dar îs prea trufaşi să înţeleagă Islamul- nu pot pricepe că ochelarii lor burghez intelectuali, blurează realitatea frustă. Şi că, paradoxal sau nu, doar o privire limpede creştină (sau evreiască) poate înţelege şi se raporta cum trebuie la Islam.

Însă pentru ei creştinismul e departe de a mai fi o credinţă religioasă. Ei cred, de fapt, în ceea ce a făcut din creştinism ideologia mamă a modernismului- Iluminismul: o ficţiune moralistă, o filozofie casnică, pietistă, compatibilă cu liberalismul şi socialismul- duşmanii cei mai puternici ai Evangheliei.
Şi atâta timp cât vor rămâne loiali acesui creştinism iluminist, nu putem aştepta de la ei decât să îi vedem ca fiind ….nişte relativişti la costum. Dar relativişti care neutralizează din interior- cu obsesiile lor politicos moderate şi mofturile de salon, orice rezistenţă creştină.
Ei sunt acei conducători orbi care conduc pe alţii în groapă, acei învăţători care nu intră cu adevărat în biserică şi nici pe alţii nu lasă să se salveze.

Unde îi vedem? Conducătorii „creştin-democraţi” ai Europei, intelectualii de salon „de dreapta”, casele regale degenerate şi camarilele lor laşe şi alergând după decoraţii şi titluri fără nicio valoare, diaconii, preoţii, episcopii, mitropoliţii, cardinalii şi patriarhii care ar face orice ca să fie asimilaţi cu „lumea bună” a intelectualităţii, teologii care vor să pară cât mai filozofi, etc.

Biserica nu poate fi înfrântă din exterior. Dar poate fi distrusă din interior….