Jihad? Cruciadă?

Pentru cei din ISIS, din Al Qaeda şi celelalte organizaţii islamiste viziunea asupra lumii este una foarte clară şi coerentă.
Lupta lor are un scop sfânt- să aducă lumea la Islam sau să moară pentru Allah.
Ei nu pot înţelege nici libertatea, nici prosperitatea, nici viaţa altfel decât prin ochii Islamului. Şi nu sunt puţini- au în spate o populaţie întreagă care vede în ei oameni sfinţi, eroi şi modele.
Acest popor- poporul Islamului, nu este dispus să renunţe la credinţa sa pentru bunăstare materială. Ba i se pare perfect firesc ca bunăstarea să însoţească o întărire a credinţei islamice.
Acest popor- poporul Islamului, ne dispreţuieşte. Ne dispreţuieşte pe noi, creştinii, pentru că am fi idolatri. Dar şi mai tare îi dispreţuieşte pe secularişti, sclavii propriei lor bunăstări.
Şi au şi dreptate în acest din urmă caz: ce nu este de dispreţuit la omul pentru care scop în viaţă este să îşi ia ultimul model de maşină, de telefon, de tabletă şi care este dispus să renunţe şi la propria demnitate pentru bunăstare?

Ce opunem acestui adversar? Când musulmanii promulgă Jihadul împotriva noastră, nu avem alternativă decât Cruciada.
Multiculturalismul e doar o capitulare.
Dar ce Cruciadă? Cu o populaţie ca cea post-creştină? O glumă proastă….

Oricum, a nu înţelege că războiul din Orient este unul religios, înseamnă a nu înţelege nimic. Sau să nu vrei să înţelegi pentru că e mai comod aşa.