9 gânduri şi recomandări cu privire la Halloween şi serbarea lui

1. Această sărbătoare este în mod evident una necreştină. Asocierea ei cu sărbătoarea tuturor Sfinţilor şi pomenirea morţilor din ritul latin este complet neinspirată.
Una este să îţi aduci aminte de cei decedaţi din familia ta, altceva este să te îmbraci în diavol, vampir, vârcolac, fantomă şi să petreci pentru că…aşa e cool.

2. Nu văd nici o sărbătoare satanistă aici. Nu pot să acuz că s-ar fi închinat diavolului nişte oameni care participă la un carnaval. În majoritatea cazurilor vorbim de spirit de turmă, de mimetism ieftin, care spune mai multe despre lipsa de cultură şi de personalitate a celor ce sărbătoresc, decât despre crezurile lor religioase. Pentru a avea un crez religios trebuie să ai ceva profunzimi. Ce profunzimi să receptezi de la o masă mare de oameni ale căror repere spirituale oscilează între „Eat, pray, love”, citatul din Osho de pe Facebook şi poza cu Arsenie Boca din portofel?

3. Faptul că acest carnaval grotesc devine parte a vieţii şcolare este, în schimb, îngrijorător. Şcoala impune astfel, folosindu-şi autoritatea formativă, o pseudo-tradiţie periculoasă pentru suflete şi minţi pure, precum cele ale copiilor.

4. Nu pot să nu remarc că ateiştii şi seculariştii, foarte activi în efortul lor de a „proteja” copiii de tradiţia creştină, care denunţă manuale şi icoane pentru că ar fi traumatizante pentru prichindeii şcolari, nu au nicio problemă cu promovarea grotescului şi groazei în rândul copiilor noştri.

5.Logica acestei sărbători este aceea de a da o imagine banală Răului, a îl face vandabil şi simpatic. Dar nu doar Haloween-ul promovează această logică. Să ne gândim la toate filmele şi cărţile de succes care ne „vând” poveşti emoţionante cu vampiri sexy, vrăjitori impresionanţi şi simpatici, vârcolaci cu drame adolescentine, monştri care sunt mai „umani” decât oamenii.

6. Această logică este însă oarecum de înţeles pentru noi, care trăim în zodia pseudo-ştiinţifică dar foarte ideologică a psihologiei, care încearcă să găsească cele mai delicioase, mai delicate şi mai telenovelistice explicaţii răului.
Lucifer însuşi, interpretat de vreun psihanalist, ar fi transformat într-un personaj care să stoarcă lacrimi turmelor imbecilizate care privesc pe Oprah sau pe mai autohtonul Măruţă, vinovaţi pentru răul demonic devenind…Dumnezeu, care nu a ştiut să suplinească rolul matern pentru Lucifer şi societatea care nu l-a înţeles şi integrat.

7. Nu pot să nu îmi ascund tristeţea când mă gândesc că aceiaşi copii care de Crăciun nu mai merg la colindat decât cu cerşetorescul şi oribilul pseudo-colind „Bună dimineaţaaa, de moş ajun”, pierd zile, efort şi îşi pun părinţii la cheltuieli mari pentru un carnaval de export care nici măcar nu le aduce vreun profit material- „colindatul” de Halloween nu doar că nu e la modă, la noi, dar nu îţi „aduce” decât bomboane.

8. Dacă aş fi fost preot, pastor, rabin, aş fi recomandat credincioşilor mei să evite pe cât se poate această sărbătoare.
Însă cum ea a devenit nu doar un moft social ci şi un soi de obligaţie corporatistă şi şcolară, aş îndemna tinerii creştini să evite orice costumaţie cu caracter demonic, horror, negativ. Să arate că creştinii se pot distra şi cu astfel de ocazii, fără însă să participe la circ.

9. Aş avea recomandări şi pentru a putea rezista creştineşte modei acestei sărbători. Mai întâi prin lecturi: există o întreagă literatură sănătoasă creştineşte, care tratează tema demonicului şi poate fi şi amuzantă, şi folositoare sufleteşte.
Mihail Bulgakov- Maestrul şi Margareta
C.S. Lewis- Sfaturile unui diavol bătrân către altul mai tânăr
Ion Creangă- Dănilă Prepeleac
Ion Creangă- Povestea lui Stan Păţitul
Damian Stănoiu- Calea împărătească
De asemenea, dacă tot e „musai” să vă uitaţi la filme de groază, filme precum „Exorcistul” (dar doar I, nu şi continuările), „Exorcismul lui Emily Rose”, sau „Ritul”, pot să vă sperie cu folos- pentru că vă arată o imagine mult mai apropiată de realitate a demonicului.