Eu sunt un tip foarte cumsecade. Nu mai am porniri sectare- în sensul în care să îmi placă compania doar a celor care au aceleaşi valori cu ale mele.
De asemenea, m-am vindecat şi de prostia partizanatelor politice şi de imbecilitatea dogmatismului politic.
Prieteni de azi- adversari de ieri- pot să confirme faptul că am foarte puţine blocaje intelectuale şi că evit să pun etichete diferite oamenilor (am făcut-o în prima tinereţe, dar dobitociile tinereţii sper să îmi fie iertate).
Cred că cea mai bună dovadă a libertăţii este capacitatea de a te schimba, dreptul şi forţa interioară de a îţi schimba opiniile.
Oamenii se schimbă, lumea se schimbă, uneori cu o viteză atât de mare, încât e foarte greu să ţii pasul. De aceea e bine să fim deschişi la cap şi să învăţăm să respectăm omul, indiferent de tâmpenia opiniilor sale politice, religioase, culturale sau sexuale. Până la moarte au dreptul şi posibilitatea să se schimbe în mai bine şi în mai rău.
Această cumsecădenie a mea are o limită- extremismul. Şi asta nu pentru că m-ar inhiba pe mine, ci pentru că extremismul înseamnă respingerea dialogului.
Ce este extremismul? Întâlnirea dogmatismului religios sau politic cu mentalitatea sectară, de ghetto.
Site-ul înliniedreapta este interfaţa online a unei astfel de grupări extremiste.
Văd amici pe aici care se întrebă: „ce e extremist la îld?”
1. Convingerea quasi-religioasă că au dreptate în ceea ce spun.
2. Incapacitatea dialogului şi refuzul sistematic şi agresiv al acestuia.
3. Campanii agresive de atacuri la persoană şi de calomnie, care au drept ţintă persoane şi nu idei.
4. Radicalitatea soluţiilor politice.
Cum am fost victimă a acestei secte extremiste, evident că am o sensibilitate ridicată faţă de acest subiect.
Iar când văd că acest grupuscul extremist „dă” un ministru unui guvern pretins democratic, când văd că multe voci din presă preiau note extremiste similare, nu pot să nu mă îngrijorez foarte tare.
Şi în Germania anilor 20-30, naziştii au părut nişte „mardeiaşi” care pentru că foloseau măciuca contra comuniştilor, păreau rezonabili.
Istoria a demonstrat însă limitele rezonabilităţii….
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază