Este Islamul de vină?

Tot vedem vehiculându-se voci care ne îndeamnă să nu vedem în Islam cauza şi vinovăţia pentru valurile de atentate şi pentru atrocităţile comise în Orientul mijlociu.
Vinovaţi sunt nişte „extremişti”, atunci când nu ni se aruncă vinovăţia în poala victimelor chiar.

Aş putea da un minim grad de încredere acestor teorii, dacă nu am avea toţi acces la informaţii cu privire la realităţile din Islam.

Este destul de uşor să vorbim doar de ISIS- cei mai vizibili în atrocităţile lor în acest moment istoric, ba chiar să aruncăm pe umerii lor toată povara pe care, din corectitudine politică sau prostie, vrem să o luăm de pe urmerii Islamului.
Dar ISIS-ul nu e deloc singur. Uităm de al Qaeda? Ba chiar îi transformăm într-un soi de eroi, doar pentru că se luptă cu cei din ISIS?.
Nu ISIS-ul a avut vreo implicare în teribilul regim talian din Afganistan. Ba ISIS-ul este chiar adversarul unui alt regim teribil de teocraţie islamică- Iranul.
În Arabia Saudită, nu ISIS-ul este cel care face ca ţara „responsabilă cu drepturile omului” în ONU, să aplice sălbatica lege medievală, Sharia.
În Egipt, armata a salvat ţara de o teocraţie- căci Frăţia Musulmană câştigase zdrobitor alegerile.
Uităm de Boko Haram? De organizaţiile islamiste africane, care ţin ţări întregi (Somalia, Eritreea, Libia, Algeria, Mauretania) sub control, de ce să uităm?
De ce să uităm că partidele islamiste câştigă alegeri, că toate cercetările sociologice arată ataşamentul manifestat şi social al musulmanilor faţă de propria lor credinţă?
Nu e ISIS-ul vinovat că musulmanii din toată lumea îşi pun credinţa înaintea a orice.
Nu e ISIS-ul vinovat că în ţările occidentale, mai ales, musulmanii hotărăsc să îşi trăiască viaţa după rigorile Islamului şi contra principiilor vieţii europene? Că încalcă drepturi elementare ale omului pentru că….aşa le spune religia.

Islamul este o religie puternică. Şi este o religie imună la secularism. Mai mult chiar, încă din timpul lui Mahomed, este o religie care se hrăneşte din război. Este o religie a luptei, o religie care se extinde prin ofensivă şi nu prin misionarism din poartă în poartă.

Cea mai mare prostie pe care o putem face- şi factorii noştri decidenţi o fac deja- este să ne uităm la Creştinismul îngenuncheat şi umilit de secularism- şi să spunem că Islamul este la fel, sau poate ajunge la fel.
Secularismul a învins Creştinismul. dar nu poate învinge Islamul. De ce? Pentru că Islamul e prea simplu şi prea aplicat, ca să poată fi digerat de secularism.
Asta nu înseamnă că Islamul poate câştiga războiul împotriva Occidentului. Spun doar că nu îl poate pierde pe datele actuale ale problemei.
În schimb, mentalitatea aceasta corectă politic, care încearcă să ferească Islamul de o vinovăţie care este evidentă şi pentru un copil că o are, nu e inocentă: ea are un scop- să arunce vinovăţia asupra noastră.
Jidhadul luptă contra Occidentului şi Occidentul, ca reacţie, se autoflagelează de zor. După fiecare atentat, noi, creştinii mai mult sau mai puţin secularizaţi, ateii, simplii cetăţeni albi, ne pierdem libertăţi, cedăm mai mult în faţa statelor poliţieneşti, suntem „convinşi” că e chiar patriotism să ne cedăm libertatea serviciilor secrete, armatei şi poliţiei.

Acest lucru distruge democraţia şi toate valorile pe care Occidentul se laudă că le respectă. Ceea ce, chiar, dacă nu duce la islamizare, sigur va fi o victorie a Islamului.