Nu vreau să trecem prea uşor peste problema bugetului cultelor.
Văd cum, după un telefon al premierului cu patriarhul, pe tema bugetului cultelor, totul pare să intre într-o lumină irenică.
Ni se arată „partea plină” a paharului- faptul că a crescut bugetul pentru salariile personalului clerical. Aceasta pentru că a crescut numărul angajărilor la culte, nu semn al vreunei bunăvoinţe a guvernului Cioloş.
Să mai aducem aminte că oricum această finanţare este una parţială? Este în contul unor uriaşe averi „donate” cu forţa de către culte Statului român?
Că până şi Biserica Ortodoxă este departe de a îşi fi acoperit toate parohiile şi posturile vacante?
Însă pe noi ne interesează partea goală- guvernul nu mai alocă, special, bani pentru construcţia şi reparaţia de biserici şi lăcaşuri de cult. Adică Statul renunţă la o responsabilitate a sa faţă de Biserică. Responsabilitate care a tot fost plătită în avans de către culte.
Mai grav, se dă de înţeles că vor fi finanţate diverse proiecte în desfăşurare, în funcţie de posibilităţile financiare ale guvernului şi după negocieri (directe?) între culte şi guvern. Adică se dă liber la „cerşit”.
Aici apare problema- abia de acum cultele sunt obligate la negocieri care să le subordoneze direct statului. Într-o marjă de câteva zeci de milioane de euro care erau alocaţi de la buget special pentru aşa ceva, cultele aveau o oareşce autonomie.
Desigur, trebuiau să negocieze pentru mai mulţi bani- şi de aici jocul politic, nu tot timpul fair cu autorităţile politice, „secretul” pentru care sute de amendamente la buget se depun pentru biserici, cimitire şi alte spaţii de cult.
Dar acum totul se va reduce la această negociere.
Deci Biserica, departe de a fi separată de stat, abia acum este legată de stat.
Bogdan DUCA 