Un prieten îmi reproşează că am ceva cu arabii, sau cu musulmanii, luaţi individual. Nu am nimic, dar abia aştept să am o tranzacţie cu arabii de la două străzi de mine: lei contra kebap.
Dincolo de glumă, se cuvine să subliniez un aspect: nu am spus „musulmanii sunt răi” ci „Islamul este rău”.
Desigur, aşa cum o majoritate de membri ai partidului nazist sau bolşevic, erau germani şi ruşi cumsecade, care nu luau în serios ideologia partidelor lor, dar erau şi ei membr,, există o bună parte de musulmani cumsecade, care nu iau în serios Islamul.
Însă cei care iau în serios Islamul- şi nu sunt puţini (categoric, mai mulţi decât creştinii care iau în serios Creştinismul, din păcate),sunt cei care mă sperie pe mine.
Şi ei nu sunt doar în ISIS. ISIS e doar un simptom al problemei, nu problema. Problema este religia islamică.
Mi se cere să „demonstrez” lucrul acesta. Sincer, mi se pare hilară cererea. Pentru că sunt lucruri care ţin de domeniul evidenţei.
Indonezia- acolo au fost şi sunt persecutaţi constant creştinii şi budhiştii de către majoritatea musulmană. De la o legislaţie clar discriminatorie, până la veritabile pogromuri duse de populaţia musulmană împotriva comunităţilor creştine şi budhiste. Şi….nu sunt ISIS.
În Pakistan, regim care, oficial, nu este islamic, dar societatea este islamică, drepturi elementare ale omului sunt încălcate în numele lui Allah. De la cele mai banale- dreptul la educaţie al fetelor, până la dreptul la viaţă. Pentru că, sub privirea neputincioasă a guvernului, societatea aplică Sharia. Avem cazuri mediatizate de oameni executaţi pentru că deveniseră creştini.
Afganistanul este o ţară care este controlată, de facto, de musulmanii practicanţi. Să ne aducem aminte de sărmana fată care a fost executată prin lapidare pentru că….fusese violată.
Şi ştiţi cum sunt făcute lapidările: de comunitate. Nici afganii nu sunt ISIS.
În Iran, stat asumat teocratic, poţi fi executat pentru că eşti homosexual sau adulterin.
În Turcia- foarte occidentalizată şi europenizată, sunt declaraţii ale liderilor politici aleşi cu votul categoric al electoratului care ne arată că pentru majoritatea turcilor drepturi elementare – cum ar fi dreptul femeii la educaţie, la a îşi alege partenerul de viaţă- sunt considerate inacceptabile legal.
Să mai vorbim de lumea arabă? Acolo lucrurile sunt, cred eu, clare pentru toată lumea: nu există alt dumnezeu în afară de Allah şi alte drepturi decât cele presupuse de barbara Sharia.
Şi nu îmi spuneţi că este doar voinţa unei oligarhii minoritare. În Egipt, Frăţia Musulmană a câştigat categoric alegerile. În Arabia Saudită, dinastia tiranică este contestată mai ales de musulmani supăraţi că regele nu e suficient de islamist. În Yemen guvernul dictatorial este contestat de o majoritate pro- Al Qaeda.
Şi lista ar putea continua….
Dar să ne oprim un pic la un caz care ne „priveşte”: musulmanii veniţi în Europa.
Musulmanii veniţi în Europa pot fi oameni cumsecade, ca patronul de la magazinul halal de unde îmi iau kebapul şi cârnaţii de oaie picanţi, Dar pot fi şi radicali- hotărâţi să nu facă nicio concesie ţărilor gazdă, ba chiar să contribuie la propovăduirea religiei islamice.
Haosul provocat de ei nu este deloc minor. Sunt zone întregi în Europa care practic au scăpat de sub controlul europenilor.
Şi chiar şi în România- inclusiv imamul oficial de aici atrage atenţia asupra faptului că mulţi din musulmanii nou veniţi sunt radicali.
Uitaţi-vă la ce mesaj propagandistic dur se propagă prin diverse fundaţii musulmane de la noi. Vă recomand o broşură, a lui Zafir Taik, cu „Răspunsuri la întrebările frecvente ale nemusulmanilo despre Islam”, ca să vedeţi mesaj „moderat”. Să vedeţi acolo cum hijabul- tradiţia îmbrăcării femeii într-un sac e considerat cel mai bun „prezervativ” pentru hărţuire şi viol. Şi de asta ar trebui purtat…..
Ce propun? Să interzicem Islamul? E imposibil şi, cum spuneam şi cu alte ocazii, cel mai grav lucru cu putinţă este să ajungi să strangulezi libertăţi în numele libertăţii.
În schimb, putem să fim toleranţi în adevăratul sens al cuvântului. Să pretindem musulmanilor să respecte credinţa şi valorile majoritarilor. Putem să interzicem propaganda islamică. Putem să interzicem prozelitismul islamic. Putem să interzicem musulmanilor să se îmbrace ca nişte mumii pe străzile noastre. Să le cerem să îşi facă rugăciunile doar în moschei şi nu pe străzi şi să sancţionăm ferm, prompt şi fără milă multiculturală, orice încălcare a legislaţiei noastre.
Un exemplu; vreun dobitoc de tată musulman îşi bate fiica pentru că nu a purtat voal pe stradă? Să fie decăzut din drepturile părinteşti şi îl şi deportăm la el acasă, dacă nu e de pe aici.
Musulmanii trebuie să înţeleagă că deşi într-o societate creştină se bucură de o mie de ori mai multe drepturi decât se bucură creştinii în cea mai moderată societate musulmană, sunt totuşi într-o societate creştină pe care trebuie să o respecte.
Şi da. Sunt acelaşi Duca care e de acord ca musulmanii din Bucureşti să îşi construiască o moschee. Ca să aibă unde să îşi ţină religia lor. Pe stradă, să fie cetăţeni români model. Şi au parte de tot dragul şi respectul meu.
Vor o ţară islamică, din păcate, există prea multe. Să se ducă acolo şi să se bucure de toate atrocităţile comise în numele credinţei în Allah….
Bogdan DUCA 
Islamul nu este [doar] religie, este un standard de viata, o forma regulata de viata – si a individului dar si a comunitatii.
In lifestyle-ul musulman, toleranta nu exista.
Asa ca, deindata ce intra in corpul social ne-musulman se dezvolta numeric foarte rapid.
In special datorita imbecilitatii rationalismului apusean, a eticii iluminate a „marilor” filozofi francezi, germani, englezi… si nu numai – in orice caz, toti acesti destepti care pretind ca l-au disecat si cercetat pe Dumnezeu aulasat ca regul mentala ceea ce i-a taiat pe ei capul, de paistas, de sectant protestant (fata de autoritatea papala) sau ateu-liber ratacitor printre cuvinte.
Adica o fantezie de vorbe si principii bazate pe multa imaginatie si pe mai deloc principii sanatoase definite de teologia Crestina, doar Ortodoxa.
Chiar daca nu place, fuga de la poruncile si invatatura Hristica pastrate prin traditia vie din generatie in generatie inseamna razvratire, lepadare de Hristos, iesirea din Biserica Sa. Teatru, show, si orice altceva dar in nici un caz Crestinism.
Da, si eu cred ca ortodox in toleranta dar nu sint de acurd cu prostitutia intelectuala, in mod expres cu „invataturile” anti-crestine care emana (put rau de tot!) din spre Uniunea Europeana si din opsihopatia razboinica – singura I-ratiune de existenta a NATO.
Musulmanii – in tara musulmana, crestinii in tara crestina si ratacitii – cu de toate, adica asa cum e restul [apusean] al Europei, adica mai la vest de Romania.
Nu este „a treia cale „ci ori-ori.
Cine nu intelege ca nu merge asa ceve, isi trimite la moarte familia si neamul – Moarte nu numai fizica – unii se vor lasa incalecati de semi-lunisti, ci a sufletului caci Allah al lor este doar un demon – diavol, ca si al hinduistilor si budistilor si… tuturor celolalte „spiritualitati”.
Nu e greu de ales – cu Adevarul sau cu nenumaratele minciuni, mai galagioase si mediatizate ca niciodata.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază