Jos Comunismul- ideologia oficială a Statului român

Efectiv nu poţi avea o discuţie serioasă despre cei 43 de ani de comunism, fără să te trezeşti în faţa unei „cortine de fier”- a anticomunismului.

Oameni care nu s-au putut lăuda cu altă „dizidenţă” decât aceea de a fi ascultat Europa Liberă, îţi afişează un anticomunism de ai crede că ţara asta geme de atâţia Ioan Gavrilă Ogoranu nedescoperiţi.

Şi de parcă revoluţia română nu ar fi fost o lovitură de stat făcută de servicii secrete, ci chiar lupta sinceră a poporului român  cu comunismul.

Autormat, tot ce s-a făcut în comunism e considerat, de mitologie anticomunistă, ca fiind intrisec rău. E drept, nu chiar totul.

De exemplu nimeni nu condamnă comunismul pentru că a permis uciderea copiilor nenăscuţi în România. În România regală şi democratică, avortul era interzis (aşa cum şi trebuie să fie). E „meritul” lui Dej cel de a fi permis uciderea copiilor prin avort- dar asta nu se spune (pentru că avortul însuşi ne este vândut ca pe un drept democratic- deşi practica sa a fost legalizată prima dată în URSS şi foarte târziu- după revoluţia idioţilor hippies, în Occident).

În schimb este înfierat proletar Ceauşescu pentru că a limitat drastic numărul de avorturi. Ba chiar anticomuniştii au mers mai departe, transformând într-un soi de martire ale cauzei anticomuniste pe mamele care au decedat în timp ce încercau să îşi ucidă copiii prin avorturi ilegale.

Ipocrizia se manifestă pe multe planuri- să luăm planul social. În timp ce tot românul are fantezii cu statul social al comuniştilor (loc de muncă, leafă, pensie, bilet de concediu la munte sau la mare, casă de la ICRAL cu chirie -rată hilar de mici, maşină când îţi vine rândul, etc.), el afirmă cu voce gravă „jos comunismul”.

Apoi ipocrizia BOR. Biserica Ortodoxă română a trăit vremuri binecuvântate în comunism. Ierarhii erau parte din nomenclatură – cu maşină cu număr scurt, aveau locuri în Marea Adunare Naţională, problema greco-catolică le fusese rezolvată prin „unificare” forţată, problema concurenţei „sectare” se rezolva cu un simplu telefon al părintelui paroh la ofiţerul de resort: „Să trăiţi, am un pocăit la mine în parohie.” „Da? Se rezolvă părinte”.

Biserici dărâmate? Carol I a dărâmat mai multe biserici în Bucureşti decât Ceauşescu. Şi s-au şi construit altee, în schimb. Că PCR-ul nu era cu „vrem spitale şi nu catedrale”.

Desigur, a fost un decret cu privire la călugări, dar respectat doar câţiva ani. Iar preoţi arestaţi, doar dintre cei care în „vechiul regim” făcuseră politică serioasă, pentru liberali, ţărănişti şi legionari.

Însă folosim cuvinte mari: „genocid”, „holocaust”, „gulag”. Cine ascultă pe anticomunistul român ar crede că spre comparaţie cu suferinţele poporului nostru în comunism, evreii au fost în concediu la Auschwitz, ruşii erau la ski în gulagul siberian iar genocidul cambodgian a fost un soi de accident de maşină pe lângă masacrele din România.

Nu sunt vreun negaţionist al crimelor comise de către comunişti în România. Dar vreau doar o privire mai generoasă- o comparaţie cu martiriul real al altor popoare care au trecut şi ele prin comunism, o comparaţie cu rezistenţa lor reală.

De asemenea nu îmi place să fac uitată istoria de dinainte de comunism, învăluind-o într-un soi de hlamidă imperială.

Participarea României la Holocaust, la al doiea război mondial, de partea naziştilor, sutele de legionari asasinaţi „democratic” în anii 30, pentru că erau legionari şi lui Carol II nu îi plăceau legionarii, represiunea sângeroasă întreprinsă de armata română în Basarabia şi Cadrilater, în anii 20, răscoala de la 1907, a cărei lichidare a oripilat întreaga Europă, şi a fost făcută sub oblăduirea lui Carol I (care, printr-o manevră inteligentă a mânjit cu sânge şi pe liberali, şi pe conservatori, ca nimeni să nu poată profita electoral)……

Ce ziceţi de pomelnicul de mai sus?

Apoi sunt discuţiile de „inside”. Toţi deţinuţii din anii 50 au fost nişte inocenţi?

Au fost şi mulţi comunişti căzuţi în dizgraţia partidului în închisoare. Au fost şi criminali de război feroci, au fost şi spioni străini, şi trădători după orice definiţie de dicţionar a trădării.

Însă nimic nu se discută, ba chiar se refuză orice obiectivitate pentru că „jos comunismul” e mai mult decât o lozincă. „Jos comunismul” este ideologia oficială de după 1989.

Atât de eficientă încât la 26 de ani de la revoluţie nu am reuşit să reabilităm termic nici un sfert din blocurile de le-au construit comuniştii, nu am reuşit să dăm în folosinţă nici tronsoanele de metrou construite dar încă nefinisate de comunişti, etc..etc. etc.

Şi dacă întrebi timid pe anticomunistul standard: „ce e acela comunsm?”, vei vedea că în cei 26 de ani nici măcar asta nu a învăţat…..