La 68 de ani de la abdicarea forţată a regelui Mihai, în faţa comuniştilor, şi la 8 ani de la abdicarea sa de bună voie de la tradiţia şi rânduiala monarhică, în faţa mofturilor soţiei, fetelor şi ginerelui său „princiar”, e greu să am cugetări optimiste.
Mihai I a fost un rege slab, un om fără multă personalitate, nepregătit şi aruncat de la o vârstă fragedă să poarte o coroană pe grea pentru capul său.
În timpuri normale, Mihai ar fi fost un monarh de tip nordic perfect- care domneşte şi nu guvernează, simbol viu şi inutil în splendoarea sa.
Însă lui Mihai nu i-a fost dat să trăiască în vremuri normale. Nici măcar acum, la bătrâneţe.
Vremurile au pretins de la monarh să fie un bărbat, capabil să se impună supuşilor săi, să conducă ţara în vremuri de război, să încerce să tempereze, măcar, comunizarea ţării, să se lupte, din exil şi apoi din ţară, pentru revenirea monarhiei.
Însă Mihai nu a fost niciodată un bărbat. A fost nepotul Mariei, a fost fiul Elenei, a fost soţul Anei, a fost tatăl Margaretei- prizonierul unor femei din viaţa lui, fiecare cu propria sa agendă. Bunica, o nebună Baha i, în ultima perioadă a vieţii, mama- plină de frustrări adunate din pricina lui Carol al II-lea, Ana – total indiferentă faţă de pretenţiile sale la tronul unei ţări din estul Europei (dovadă că nu a învăţat o boabă de româneşte, deşi a fost soţia regelui Mihai timp de 67- în curând, 68 de ani).
Margareta, venită la recuperat averi, a învăţat o română aproximativă dar interesul ei a fost doar acela de a folosi imaginea lui Mihai pentru recuperări de averi şi un trai mai bun decât cel avut în exil (nu că acela ar fi fost chiar sub spectrul foamei).
Nu a reuşit să îşi pregătească o succesiune- niciuna din fiicele sale nu a fost educată ca principesă a României, în spiritul răspunderilor şi obligaţiilor unui asemenea statut..
Nu a reuşit nici măcar să coaguleze un exil pro-monarhist, coerent şi loial. Mişcarea monarhistă din jurul său a fost tot timpul incoerentă şi fluctuantă- măcinată de orgolii pe care Mihai nu le-a putut administra.
De aceea mişcarea monarhistă a decăzut de la o mişcare politică care dorea o schimbare consistentă a sistemului românesc. la o adunare de snobi şi burghezi gentilomi ce caută legitimări sociale. Sau de la Neagu Djuvara la Mihai Gâdea, dacă vreţi…
În totală opoziţie cu omul Mihai- mecanicul auto pe care un destin crâncen l-a făcut rege, avem însă cultul personalităţii lui Mihai, cultivat cu asiduitate de monarhiştii mihăişti români.
Discursul monarhiştilor ne prezintă un „mare rege”, vede în toate tăcerile şi eşecurile acestuia, o „demnitate” bine ascunsă, în drama sa de a fi fost scos din garajul său pentru a ajunge pe tron, o tragedie antică (când de fapt e doar o dramă shakesperiană cu nuanţe comice).
Totul e quasi-mitologic când vine vorba de Mihai. Tăcerea sa e măreaţă, bâlbele sale sunt impresionante, privirea e covârşitoare, somnul îi este perfect, deciziile sunt infailibile.
Mai mare ca toţi regii, mai curajos ca toţi voievozii- mitul lui Mihai I-ul îngroapă practic persoana sărmanului rege Mihai.
Această mitologizare bucolică cuprinde şi succesiunea de familie a lui Mihai. Emisiuni sforăitoare – şi din bani publici!- ne prezintă „Crăciunul regal”, „Paştile regal”, decorările „regale” ale unor personalităţi şi personaje amestecate cu diverse decoraţii emise de familia regelui.
Un univers paralel menit să consoleze complexele burgheze ale unor români dar şi ale urmaşilor lui Mihai.
Monarhia a murit. Trăiască regele! Şi doamna Margareta, că e damă bună….
Bogdan DUCA 
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază
Bogdane tu nu esti „darul lui Dumnezeu” ci al Diavolului! S- a trezit „CONSTIINTA PATRIOTICA ” in tine asa brusc sau abia acum ai primit ordin sa publici DICTAREA???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am sa fac din nou un mic comentariu despre acest rege care nu a facut decit sa si vada propriile interese,sau interesele de grup din care facea parte la vremea cind a tradat un mare patriot. Totusi cind a plecat din Romania nu a plecat cu mina goala.
Draga rege te as ruga sa ai decentza si sa lasi Tara in pace,ati ajunge cit ai FURAT.
ApreciazăApreciază
Imi cer scuze,de nervi am scris exact ca un analfabet.
ApreciazăApreciază
Ingratitudinea bolsevica scabroasa cand este folosita,demonstreaza gandirea limitata si nicidecum adevarul istoric.
ApreciazăApreciază