2016?

Se încheie un 2015 deloc pozitiv.

A fost un an început cu atentate sângeroase la Paris şi încheiat cu atentate şi mai sângeroase, tot la Paris.

Ambele atentate au arătat însă ceva. Primele au fost provocate de nişte pseudo-jurnalişti, care îşi băteau joc de toate credinţele şi de toate valorile.

Imediat după ele, un val uriaş de solidarizare cu acei insalubri a cuprins Europa.

Duşmanii civilizaţiei europene, acei extremişti relativişti au fost împuşcaţi de alţi duşmani ai civilizaţiei europene, extremiştii islamici. Pentru mine, o spun sincer acum, cum am spus şi atunci, a fost ca şi cum ISIS-ul ar fi organizat un atentat împotriva ministerului iranian al culturii. Dramatic pentru familiile victimelor, dar departe de a fi o tragedie care să mă afecteze.

Însă la câteva zile de la atentat, toţi liderii UE se identificau cu Charlie Hebdo, fiţuica scârboasă şi extremistă la care lucrau acei pseudo-jurnalişti.

Acest lucru spune ceva…

Dacă ar fi spus „Ich bin der Stuermer”, pentru mine nu era nimic diferit decât „Je souis Charlie Hebdo”.

între cele două atentate, UE a deschis braţele unei invazii migratoare fără precedent în istoria recentă. Numai în Germania, anul acesta, au intrat- contabilizaţi- un milion de migratori.

Valul doi a fost consecinţa directă a acestei veritabile invazii islamice. Semn că UE nu învăţase nimic altceva.

Sau învăţase ceva- că se poate identifica cu o ideologie extremist blasfemiatoare, precum a celor de la Charlie Hebdo şi că poate ataca….creştinismul.

Tot acest an, 2015, au căzut victime lobby-ului pro-homosexual două ţări cheie: Irlanda conservator- catolică şi Grecia ortodoxă.

În Slovenia- altă ţară UE, politicienii au trecut peste primul referendum anti-căsătorii homosexuale (pentru că lobby-ul acelora e mai puternic decât voinţa cetăţenilor). A trecut şi al doilea referendum? Va fi iar anulat de clasa politică pro- UEuropeană?

Şi că vorbim de democraţie: o realitate tot mai puţin ueuropeană. Comisia de la Bruxelles a obţinut o victorie importantă contra suveranităţii naţionale- legitimate democratic. Cotele de migratori impuse ţărilor membre, sunt începutul sfârşitului pentru bruma de suveranitate internă rămasă ţărilor membre.

Urmează înfiinţarea poliţiei de frontieră a UE.

Dar nici intern lucrurile nu stau mai bine. referendumul din Grecia a fost înmulţit cu 0 de UE. Iar guvernul legitim din Polonia e acuzat de….lovitură de stat de UE pentru că e….conservator şi face ordine în ţara unde a fost legitimat prin vot.

Tot în 2015 s-a văzut că SUA e un pericol mai ales pentru aliaţii săi. A se vedea degradarea rapidă a Ucrainei şi consecinţele sancţiunilor impuse Rusiei- noi pierdem iar Rusia- pe care toţi analiştii pro-americani o dădeau ca moartă şi îngropată, revine „pe cai mari” pe scena politică în criza siriană.

Tot criza siriană ne arată cum SUA susţine pe faţă Turcia- principalul aliat ISIS (e deja o chestiune de evidenţă), a părăsit Israelul pentru Iran şi are un joc cel puţin pervers în zonă.

Alegerile din 2016 din SUA vor pune faţă în faţă corespondentul american al lui Becali (domnul Trump) cu corespondentul american al lui Remus Cernea (doamna Clinton). Tertio non datur….

Nici intern nu stăm mai bine- un preşedinte imbecil, ales de o mulţime manipulată până la isterie în toamna lui 2014, a impus ţării- după o altă manipulare isterică de stradă, un „guvern” emanat de Comisia Europeană, nu de vreun factor politic românesc.

Parlamentul actual e paralizat. Principalele două partide politice sunt la fel ideologic şi ca perspective.

2016?

Niciuna din problemele lui 2015 nu sunt prea aproape de vreo rezolvare. Ba chiar sunt toate semnele să ne temem de o acutizare a lor.

De aceea, îmi pare foarte rău să o spun, nu avem niciun motiv să credem că acest an va fi cu ceva mai bun decât precedentul. Avem motive însă să ne temem că va fi mai rău….

Însă, cu mila lui Dumnezeu, o să ieşim sănătoşi la vreun liman. Şi o să afumăm pe hitlerii acestei brave noi lumi. Poate nu chiar în 2016, dar va veni şi timpul nostru.