Când eram mititel- boboc prin facultatea de teologie, făceam antecameră la cabinetul arhiepiscopului de atunci al Tomisului , Lucian Florea, pentru nu ştiu ce „binecuvântare” (adică o hârtie că pe nu ştiu ce proiect, am aprobarea arhiepiscopiei).
Şi cum stăteam eu acolo, a venit un preot cu ceva treabă pe la arhiepiscopie. Intră în vorbă cu un părinte consilier de pe acolo:
„Ce faci părinte? Merge treaba?”
„Ei, cum să meargă? Mi s-a umplut parohia de pocăiţi. Aş vrea să cer Înaltului să mă mute.” Şi începe o discuţie despre calităţile şi defectele parohiilor dintr-o parte a judeţului Tulcea.
DIscuţia mi-a rămas în cap, pentru că nu am putut să nu mă întreb chiar atunci cum de „s-a umplut parohia cu pocăiţi?” Aşa, peste noapte? Se culcase părintele nostru seara într-un frumos sat pravoslavnic şi dimineaţa, când s-a spălat pe ochi, ce să vezi? satul era neoprotestant.
Impersonalul „se ” – această binecuvântare a limbii române când vrei să scapi de responsabilitate. L-o fi teoretizat Heidegger, dar e norma ontologică a moralei şi limbii române. Noi suntem fenomenologi pe aici încă de dinainte de tăierea viţei de vie de către Burebista.
La români, calculatorul „se strică”. E drept, după ce l-au reparat alţii, spunem „am reparat calculatorul”.
Noi suntem responsabili pentru orice, mai puţin pentru lucrurile rele care se întâmplă. Atunci vina este aruncată pe obiectul-subiectul grijii noastre, prin impersonalul „se”.
Uneori, identificăm şi nişte identităţi duşmănoase- dar tot aşa, vag, cât să ne putem culca noi, liniştiţi, că am făcut tot ce am putut.
Doi plăvani- Remus Cernea şi Emil Moise- sunt vinovaţi pentru că BOR a pierdut încrederea poporului. Încrederea „s-a pierdut” pentru că au ieşit ăştia la televizor. Noi? Nu avem nicio vină. Nu am făcut nimic rău . E drept, nici bine, dar….
Nu vă satisface povestea cu „plăvanii”? Avem pe aia cu Bilderbergii, masonii, înţelepţii Sionului. Am băga-o şi pe aia cu marţienii, dar o păstrăm ca ultim argument.
ŞI la politicieni e la fel.
Pur şi simplu România „s-a stricat”. O fi de la soare.. Am uitat să o băgăm în frigider şi uite că a prins miros.
Doar nu o să fie vinovat politicianul romăn, aşa cum nu e nici popa. De vină e….soarta?
Acum serios:
Dacă nu vom învăţa să ne spovedim, adică să ne asumăm greşeala şi să încercăm să vedem ce mai putem repara din ea, suntem condamnaţi. Nu de alta, dar nici în faţa lui Dumnezeu, nici a istoriei nu merge cu impersonalul „se”.
Bogdan DUCA 