Mâine ne batem pentru agheasmă?
Sau ne luptăm pentru mântuire?
Semnificaţia apei sfinţite este aceea că harul lui Dumnezeu poate să lucreze liber în toată creaţia, în toate elementele sale. Mai puţin în om.
Pentru a sfinţi pe om, are nevoie de conlucrare liberă din partea acestuia. Însă iată că omul a cam uitat de faptul că este involuat duhovniceşte, că este de fapt o batjocură a ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la umanitate.
Vedem prea adesea în apa sfinţită (agheasma) un soi de lucrare magică a Bisericii: în urma unui ritual misterios, o apă capătă diverse daruri curative şi miraculoase.
În fapt, lucrurile sunt mult mai simple: la rugăciunea Bisericii, apa – un element fundamental al vieţii, îşi vine în adevărata sa fire- cea de la Dumnezeu, umplându-se de har.
În Rai toată apa e agheasmă şi tot pământul e sfinţit, Pe pământ, din păcate e mult mai greu, pentru că oamenii se încăpăţânează să nu se împace nici cu Dumnezeu, nici cu creaţia, nici măcar cu ei înşişi.
Ne apropiem de agheasmă nu cu superstiţie şi nici cu vreo religiozitate idolatră, ci cu credinţa că trebuie să punem început vieţii noastre pentru a ne putea curăţa chipul lui Dumnezeu din noi şi a ne regăsi asemănarea cu Acesta.
Bogdan DUCA 
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază