Clipul de mai jos îmi aduce aminte de înţelepciunea unei turcoaice dintr-un cartier constănţean, care după ce a îndurat explicaţiile teologice ale unui prieten, a tras plictisită o concluzie:
„Allah, Dumnezeu… tot dracu ăla e….”
Papa e mai politicos (e drept, nici turcoaica mea nu a spus-o cu intenţia de a jigni), dar spune acelaşi lucru.
Că toate religiile cred într-o divinitate, asta e una. Însă nu toate divinităţile sunt la fel, oricât ar vrea papa să creadă.
Şi papa crede- sau cel puţin spune- că fiecare îl caută şi îl găseşte pe Dumnezeu pe căi diferite. Hmmm. Asta o înţeleg de la turcoaica mai sus citată, dar papa meu are o şcoală teologică absolvită, măcar….
Dar hai să ne uităm pe lista religiilor.
Buddha nici măcar nu e un dumnezeu în sensul clasic.Iar un shintoist sau un hindus crede în atâţia zei atât de diferiţi, încât bunele intenţii ale papei ar fi excedate informaţional numai de înşiruirea lor.
Ca de multe ori în ultimii 50 de ani, catolicii sunt puşi în faţa unor dileme deloc uşoare: asculţi de îndemnurile papei sau asculţi de îndemnurile Mântuitorului şi Apostolilor?
O fi Francesco cool, dar totuşi e mai bine să credităm pe apostolul Ioan, care ne spune că trebuie să ne ferim de idoli, sau pe apostolul Pavel, care ne spune că toţi zeii sunt minciună.
Nu mai vorbim de pleiada luuungă de papi care învăţau altceva.
E drept, nici apostolii, nici papii ăia, nici Sfinţii Părinţi, nu ştiau de duhul conciliului Vatican II. Sau poate că ştiau, dar îl numeau altfel….Tot duh, dar necurat….
Un comentariu vizează şi clipul- care pune pe picior de egalitate dialogul cu ortodocşii cu ….dialogul cu budhiştii.
Acum, să lucrezi pentru Vatican şi să nu ai habar că unul este dialogul între fraţii creştini care sunt despărţiţi între ei, altul este dialogul cu alte religii, înseamnă că fie eşti prost, fie eşti rău-voitor, fie eşti…
https://www.youtube.com/watch?v=l6nW-pE6hTY
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază