Despre „fundamente dogmatice”. Un răspuns public domnului Sorin Cucerai

Un domn, Sorin Cucerai, se întreabă, ironic, care o fi temeiul dogmatic pentru următoarele afirmaţii:

– homosexualitatea este un păcat;

.femeile nu pot fi hirotonisite preoţi sau episcopi;

-doctrina drepturilor omului este incompatibiă cu ortodoxia.

După care, făcând feisbuchist cu ochiul, ne spune că domnia sa ştie că nu există „temei dogmatic” pentru a susţine aceste afirmaţii.

Domnul Sorin Cucerai este un personaj cu pretenţii intelectuale. Se pretinde a fi filosof independent, ţine cursuri jurnaliştilor de „gândire critică”. Mai grav, chiar, se declară un admirator al….teologiei mistice răsăritene (pam! pam!)

Deci m-aş fi aşteptat să aibă proprietatea termenilor pe care îi foloseşte. Astfel ar cunoaşte ce înţeleg creştinii prin „dogmă”, despre ce sunt „dogmele”, care este fundamentul lor.

Dar m-aş fi aşteptat de la domnia sa să nu fie atât de limitat intelectual încât să se întrebe dacă e vreun fundament doctrinar pentru creştini (nu doar ortodocşi, ci şi cei catolici şi majoritatea protestanţilor) ca să considere homosexualitatea un păcat.

Autoreferinţele sale- de admirator al teologiei (fie ea doar şi mistice) ortodoxe, l-ar obliga să cunoască Scriptura şi să ştie că atât Vechiul cât şi Noul Testament sunt departe de a ignora tema homosexualităţii. Şi, de fiecare dată când autorii biblici vorbesc de homosexualitate, subliniază clar, fără niciun dubiu, faptul că homosexualitatea este un păcat grav înaintea lui Dumnezeu.

Poţi avea dubii cu privire la multe opinii morale creştine de acum, dacă au sau nu o bază biblică, dar condamnarea homosexualităţii ca păcat, este foarte clară.

Că unele minorităţi creştine sunt dispuse să ignore Biblia ca să accepte „căsătorii” homosexuale, aşează acele comunităţi la marginea dacă nu chiar în afara Creştinismului.

Pentru că principalul „fundament dogmatic” (ca să folosesc expresia uzată de domnul Cucerai) al creştinilor este….Biblia.

Refuzul hirotoniei femeilor ca preoţi sau episcopi îşi găseste argumentaţia tot în Biblie, care ne dă foarte clar de înţeles că una este paternitatea (ce ascunde în sine dimensiunea sacerdotală), altceva este maternitatea.

Deci până acum domnul Sorin Cucerai, dorind să arate cititorilor săi mai ignoranţi în ale teologiei, cum o cunoaşte domnia sa, a reuşit să ne convingă pe noi că Iepuraşul de Paşti trebuie să îi aducă manualul de religie de clasa…. Hai să începem cu clasa I ;).

Dar punctul trei este cel mai interesant.

Vrând să ne aplice o lovitură mortală, ne reproşează că am afirma că există o incompatibilitate între creştinism şi ceea ce domnia sa numeşte „doctrina drepturilor omului”.

Nu e un lucru neştiut acela că chiar ideea de drepturile omului sunt „producţie creştină”.

Însă noi facem diferenţa între drepturile omului şi ideologiile care instrumentalizează (inventând noi „generaţii” de „drepturi” şi de „subiecţi ai drepturilor”) această viziune etică, esenţialmente creştină.

Oare cine este loial doctrinei drepturilor omului? Cineva care respectă dreptul la viaţă ca drept fundamental, militând împotriva asasinării copiilor prin avort, eutanasierii unor bolnavi care nu sunt în deplinătatea capacităţilor lor de decizie sau a complicităţii medicilor la sinuciderea câte unui pacient grav bolnav?

Sau cineva, precum chiar domnul Sorin Cucerai, care relativizează dreptul la viaţă, pentru nişte presupuse alte drepturi?

Mai jos, postarea domnului Cucerai:

„Nu am o problemă cu ortodoxia. Dimpotrivă, teologia mistică răsăriteană mi se pare minunată. Dar am – și cred că multă vreme voi avea – probleme cu organizația numită BOR, o instituție pe care nu dau doi bani.

Dar dacă tot a venit vorba de teologie, uite, îi rog pe iubitorii de BOR să-mi explice și mie, ca unui prost și unui rău ce mă aflu, care e temeiul dogmatic al următoarelor afirmații cu care pseudo-pravoslavnicii își umplu gura necontenit:

– homosexualitatea e un păcat;

– femeile nu pot fi hirotonisite preoți sau episcopi;

– doctrina drepturilor omului este incompatibilă cu ortodoxia.

Spoiler alert: niciuna dintre afirmațiile astea nu are temei dogmatic. Niciuna! În cel mai bun caz, ele sunt teleogumene – adică opinii. Două dintre ele – cea legată de homosexualitate și cea referitoare la femei – nici măcar teleogumene nu pot fi numite, fiindcă sunt pur și simplu preluări (și universalizări) necritice ale unor practici punctuale, al căror context a dispărut de mult.

Cu toate astea, pseudo-pravoslavnicii sunt, cum spuneam, toată ziua cu ele în gură și se identifică drept creștini (ortodocși) prin tăria cu care le afirmă. Oamenii ăștia îmi par mai degrabă dispuși să renunțe la dogma trinitară decât să renunțe la adevărurile lor de credință enumerate mai sus („adevăruri” care, repet, nu au absolut nicio legătură cu dogma ortodoxă și cu teologia ortodoxă propriu-zisă)..

Iar ăsta e un motiv suplimentar pentru care nu dau doi bani pe BOR și pe „creștinii” care o slujesc.”