De fiecare dată când România ajunge la mâna Curţii Constituţionale, nu pot să nu mă gândesc cât de importantă este această instituţie şi cât de prost este alcătuită.
În primul rând este absurd să gândim Curtea Constituţională ca un tribunal, alcătuită exclusiv din judecători sau jurişti.
În fapt, CCR-ul este o instituţie politică, cu impact asupra legislativului: CCR-ul solicită imperativ modificarea unor legi, pe care le socoteşte punctual sau integral neconstituţionale.
Deci nu de judecători şi de jurişti avem nevoie ci de capete limpezi care gândesc politic, până la consecinţele ultime, politice şi sociale, ale deciziilor lor.
Un judecător gândeşte cât îi permit codurile de procedură să gândească. Un judecător CCR are deplina libertate de interpretare a Constituţiei, nu doar în litera ci şi în spiritul ei.
Apoi componenţa CCR e foarte importantă. Te aştepţi ca această instituţie să aibă o autoritate supra-democratică. Atunci trebuie să aibă, în compensare, o autoritate moral- intelectuală.
La fel, trebuie să fie cât mai greu de corupt.
Eu cred că judecătorii CCR trebuie să fie aleşi pe viaţă (ca în SUA) din personalităţi necompromise moral şi politic, autorităţi intelectuale, fără vicii şi diverse probleme morale.
Pentru a evita influenţele politice, ar trebui ca alegerea lor să se facă nu prin decizie politică ci prin tragere la sorţi a unui număr de 9 judecători, dintr-o listă de 30 de candidaţi, aleşi prin dezbatere publică, avizaţi de senat, preşedinte, camera deputaţiulor, guvern, academie, colegiul rectorilor, culte şi ce o mai rămâne din societatea civilă de la noi.
Bogdan DUCA 
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază