Mă întreabă un prieten: ”De ce crezi că dreapta românească este atât de fărâmițată, dar în schimb stânga este monolit?”
Eu nu cred că putem vorbi, riguros, de dreapta și de stânga la nivel de România sau de Uniunea Europeană.
Dar da, partidul care se declară de stânga în România este cel mai bine consolidat electoral partid și singurul partid care poate fi considerat ”mare”, în sensul în care nu scade la alegeri sub 33-35 la sută.
Dar este ”monolit” nu pentru că se declară de stânga ci pentru că a oferit constant cea mai conservatoare ofertă cu putință:
1. Stabilitate și coerență. Deși declarativ românii sunt cu ”reforma” pe limbă, societatea simte nevoia stabilității. Cel mai bun mesaj electoral de după 1990, deși criticat și ironizat de mulți, a fost cel al lui Ion Iliescu: ”Un președinte pentru liniștea dumneavoastră.”
Adevărul este acela că oamenii au nevoie de liniște pentru a putea să își construiască bunăstarea. Și de aceea nu e de mirare nici faptul că micii întreprinzători- cei mai dependenți de stabilitate- tind să voteze cu PSD.și nu cu partidele ”de dreapta”.
Guvernările PSD au fost guvernări stabile: duse până la capăt (sau aproape de capăt- cazul Ponta), coerente, fără multe scandaluri și fără tensiuni de coaliție, zbateri și certuri pe algoritm.
Spre comparație, guvernările ”de dreapta” au fost departe de a fi stabile și coerente. Să ne aducem aminte de haosul din timpul guvernării CDR, la certurile infinite între Băsescu și Tăriceanu și la proasta guvernare PDL.
Nici guvernul tehnocrat Cioloș nu este mai convigător pentru electorul mediu, decent, care nu e prizonierul vreunei idei politice. Trăgând linia, acesta poate să se declare mulțumit tot de guvernările PSD.
2. Legătura cu țara reală. Spre deosebire de partidele zis ”de dreapta”, PSD este singurul partid care are o legătură serioasă și coerentă cu propriul său electorat.
Electoratul ”captiv” al PSD, votează pentru ceva. Are un vot pozitiv. Electoratul ”captiv” al partidelor ”de dreapta”, votează contra a ceva: contra PSD-ului, contra comunismului și în ciuda a ceva: în ciuda incoerenței doctrinare și morale din propiul partid.
Or de aceea electoratul „de dreapta” nu e unul loial realmente. Are tendința de a se da după cine e mai ”anticomunist”, mai ”Jos Iliescu”. Nu are o problemă să voteze chiar cu feseniști: PDL- actualul PNL, atâta timp cât e rost de ”jos Iliescu”.
Electoratul PSD votează pentru o conducere coerentă (chiar dacă adeseori abuzivă), o administrație stabilă (chiar dacă coruptă), o orânduire civică clientelară, dar în care toți pot mânca ceva.
3. Conservatorismul moral și creștin. Românii nu sunt un popor conservator și nici creștin, decât într-o formulă foarte laxă: merg la moaște și se îmbată, fac pelerinaje, dar fac și câte un avort, țin dezlegările la pește, dar mai scapă o friptură în Postul Mare, merg la biserică, dar se uită și la un filmuleț porno pe net, dau bani pentru un Maslu, dar strâng și de o șpagă să meargă treaba mai repede…. Știu, poate supăr, dar acesta este adevărul.
Acest creștinism foarte activ declarativ și foarte subțire faptic, este mult mai bine surprins politic de PSD, decât de partidele ”de dreapta”.
Acestea din urmă au un complex real de inferioritate față de Occident și de superioritate față de ”balcanism„, care le împiedică să meargă spre și pe sufletul românului.
Chiar la dezbaterea de aseară, candidata PSD a fost singura din studio care a salutat cu ”Hristos a înviat!”.
4. Cadrele: Până de curând- acum lucrurile sunt mult mai complicate: PSD a avut cadre de partid bine specializați, oameni cu o pregătire, cu exercițiul funcțiilor de conducere, care chiar dacă nu erau, măcar inspirau ideea de ”administrator”, de om de încredere, care chiar dacă te fură, îți rezolvă acolo niște probleme cu care tu nu ți-ai bate oricum capul.
Acest lucru nu se poate spune despre partidele ”de dreapta”, unde chiar echipe întregi de lideri politici care se rodaseră și promiteau, au fost marginalizate, excluse, digerate, de războaiele interne din propriile lor partide.
ȘI nu e dificil să ne dăm seama ce părere are un om, care nu e musai să voteze cu PSD-ul, când vede că PNL schimbă 4 candidați pe același post în pre-campanie.
Cam acestea sunt, după mine, motivele pentru care PSD nu scade electoral și e un partid stabil, în ciuda faptului că este ținta politică a tuturor, în timp ce ”dreapta” nu poate câștiga alegerile decât prin mobilizări extraordinare anti-comuniste și le pierde din pricina propriilor guvernări…
Bogdan DUCA 
Cred ca incurcam un pic borcanele. PSD-ul este adevaratul partid de dreapta al Romaniei. Are un electorat crestin, slab educat, chiar bigot, sarac dar satisfacut cu siguranta sumelor mizere, relativ batran, foarte familist, traind chiar intr-un univers social de relatii familiale si de prieteni de familie. Desigur, nu este compus din crestini practicanti, catehizati si fara cusur, dar cand au fost vreodata crestinii astfel? Votantul PSD practica furtisagul din avutul statului, mica mita, borfaseala, numai ca sa o duca si el nitel mai bine. El e Pristanda.
Votantul de dreapta este urban, educat si chiar foarte bine educat, mobil social, fara valori si fara principii in afara de cele ale egoismului materialist. E ateu in practica si new ageist cand merge la biserica. Votantul de dreapta adora succesul material, iubeste luxul si luxuria, e cosmopolit si arogant fata de romanii de mai sus. Bogatii talhari ai Romaniei gandesc ca omul de dreapta urban.
Deci PSD e atat de stabil in sondaje pentru ca Romania saraca, rurala, superstitioasa s-a conservat in 26 de ani. Dreapta e volatila si inclinata spre progres.
Deci avem doua electorate de dreapta: unii liberali occidentalizati, altii, cei multi, conservatori traditionalisti.
ApreciazăApreciază
Excelente concluzii ! Spun asta ca unul care din 1992 incoace am votat mereu, așa cum spui, împotriva FSN_FDSN_PDSR_PSD, nu pentru vreun alt partid (cu excepția PNȚ, în care am crezut) Voi vota însă, de acum încolo, exact acel partid care își asumă, chiar dacă doar declarativ, e mai bine decât deloc, tradiția și morala creștină. Toți păcătuim, important este să conștientizăm și să știm față de ce repere ne-am indepărtat. Prefer un mafiot, corupt care-și face singur acasă o cruce celui mai cinstit universitar ateu ONG-ist.
ApreciazăApreciază
Cum puteti sa spuneti aberatia de la final? Cred ca sunteti vreun fundamentalist obscurantist. Poate ma insel. Mafiotul care face cruce e mult mai rau decat ateul ONGist care face ceva bun pentru semenii sai.
ApreciazăApreciază
Mafioatul care isi face singur acasa cruce este un traditionalist. Dar fiind mafiot nu respecta morala crestina! Asa ca in apreciera unui om trebuie sa separam cele doua concepte: morala crestina si traditia crestina. Eu prefer sa judec in om apeland la morala crestina! Dupa cum stiti traditia crestina a incorporat dealungul veacurilor foarte multe obiceiuri pagane!
ApreciazăApreciază
Dar ce sens are crucea mafiotului corupt. Nu e un fariseu? Nu e mai rau decat orice altceva sa fie un om un fariseu?
ApreciazăApreciază
dintr-o perpectiva traditionalista, ateul ONG-ist e mai periculos pe termen lung, tocmai pentru ca are inteligenta necesara si, cel mai probabil sustinerea, de a face propaganda pentru niste valori pe care traditionalistii le considera nocive. cred ca C.S. Lewis a spus ca e mai bine sa fii guvernat de un corupt decat de un om cu constiinta, tocmai pentru ca cel corupt poate, la un moment dat, se „satura”, dar cel care guverneaza conform constiintei si credintei in justetea propriei cauze nu se va opri la nimic pentru a-si atinge obiectivele.
ApreciazăApreciază
Dar nu trebuie sa judecam oamenii dupa credinta care o au. ONG-isti sunt si crestini, si musulmani, evrei, agnostici, atei. Important e sa fie oameni cumsecade si cu bun simt. Puteam argumenta ca o credinta sincera in Dumnezeu ii ajuta sa aiba valori morale puternice pe oameni, dar cred ca credinta in sine nu are sens in politica. Nimic nu e mai rau decat un fariseu nesincer.
ApreciazăApreciază