Astăzi, în calendarul latin, este sfântul Benedict de Nursia, patron al Europei.
De ce patron al Europei?
Pentru că sfântul Benedict şi ordinul întemeiat de el, benedictinii, au salvat toată marea cultură europeană, au adunat-o în bibliotecile lor, au copiat-o în scriptorii , au sintetizat-o şi au împrăştiat-o chiar şi acolo -prin nordul continentului- unde ea nu ajunsese niciodată.
Pentru că Europa nu este doar o peninsulă a Asiei. Nu este nici măcar geografie. Europa este bazinul mediteranean şi locurile mai îndepărtate de acesta în care au ajuns razele civilizaţiei sale. Europa este Israelul Bibliei, este Egiptul antic cu marea sa cultură, este extraordinara civilizaţie greacă, împrăştiată în lume de negustori şi de oştile lui Alexandru Macedon.
Europa este Roma cu Imperiul său, cu urmaşul său, Imperiul Roman de Răsărit- Bizantin.
Europa este sinteza culturală a toate acestea,făcută de geniul Creştinismului şi apoi oferită lumii din bibliotecile benedictinilor, de la catedrele bisericilor şi apoi din Universităţile medievale.
Europa înseamnă sinteza iudeo-elino- romană pe care Biserica singură a fost în stare să o facă.
Acum, Europa este în agonie- şi nu de ieri de astăzi ci de aproape 300 de ani, de când iluminismul, naţionalismele, multiculturalismele şi toate neroziile ideologice ale modernismului au îngropat Europa sub un morman de ideologie.
De ce? Pentru că au crezut că se poate confunda o civilizaţie doar cu prosperitatea materială. Deşi, dacă ar fi avut cultura necesară, ar fi văzut că negustorii greci au purtat cultura în Europa, dar nu au fost ei creatorii, ar fi văzut că împăraţii romani au protejat cultura, dar nu s-au pus în locul marilor creatori, ar fi văzut că banul care nu te determină să îl cheltui pentru spirit, te trage în jos, spre fundătură.
La fel, ar fi văzut că cea mai mare inepţie cu putinţă este aceea de a crede că oricine poate fi chemat spre carte, culttură, spirit înalt, că în cultură funcţionează democraţia. Sau ambiţia proletar-negustorească.
Europa a trăit în intervalul dintre sinteza marelui Benedict şi efortul de a cumpăra un spirit mai înalt al domnului Jourdain şi al urmaşilor săi.
Bogdan DUCA 
Alasdair MacIntyrea: „barbarii nu mai sunt adunați la frontiere, ci ei conduc deja de o bună bucată de vreme.” Iar dacă „tradiția virtuților a reușit să supraviețuiască ororilor ultimei perioade întunecate” la fel, în prezent, soluția legitimă a omului modern în depășirea crizei morale, nu este de a-l aștepta pe Godot, „ci pe un alt – și probabil foarte diferit – Sf. Benedict (Dupa Virtute, p.266).”
ApreciazăApreciază