Profetul Iona

Astăzi este Sfântul prooroc Iona.

Recunosc, îl iubesc mult pe acest prooroc atât de aparte dar şi cartea mică şi extraordinară din Vechiul Testament ce îi este dedicată.

Trimis de Dumnezeu să vestească distrugerea cetăţii Ninive, Iona se gândeşte la propria sa piele şi încearcă să fugă de misiunea lui Dumnezeu încredinţată lui.

Pleacă pe mare, dar Dumnezeu foloseşte metode dure pentru a îl „convinge” să se întoarcă la misiunea lui (furtună teribilă, aruncarea lui în valuri de către marinari, celebra istorie a peştelui uriaş care îl înghite şi apoi vomitarea lui de către peşte, pentru a ajunge din nou în Ninive să îi vestească pierzania.

De data asta Iona nu mai e laş. Acum e plin de harul său profetic şi suferă şi de o boală tipică credincioşilor prea buni- autosuficienţa şi o anumită aroganţă „sfântă”, care ne face să fim mai duri judecători decât însuşi Dreptul Judecător. mai riguroşi decât Dumnezeu.

După ce vesteşte pierderea cetăţi, populaţia din Ninive se pocăieşte şi…:Dumnezeu îşi retrage judecata dreaptă asupra ei, înlocuind-o cu o milă dreaptă şi sfântă.

Însă Iona era neîmpăcat şi, supărat că ninivitenii nu şi-au luat-o pe coajă, se supără pe Dumnezeu.

Dumnezeu îl ceartă „filosofic”: îl lasă pe Iona să se mofturească sub o plantă care îi ţinea umbră, apoi usucă planta, pentru a îl învăţa nu doar limitele sale omeneşti (pe care iar le cam uitase, de când îl lovise sfânta trufie) dar şi măreţia judecăţilor divine.

Această mică carte se închide cu glasul lui Dumnezeu plin de speranţă şi luminător pentru mulţi care se grăbesc să emită judecăţi şi sentinţe „duhovniceşti”:

” Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?”

Suntem noi mai buni decât Ninive? Putem să deosebim stânga de dreapta? Evident că nu.

Şi de aceea avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Căci dreptatea Lui nu poate face altceva decât să ne distrugă…