Proaspăt întors de la reciclarea de dimineață, domnul Iohannis a mormăit două teme care poate- poate, mai atenuează tema ”plageatului” (așa pronunță domnul peședinte, ați remarcat?)
E vorba de dosarele revoluției și mineriadei din iunie 1990.
Buun. Astea sunt subiecte faine de campanie. Iar o arestare a lui Ion Iliescu ar fi un eveniment care ar face uitat chiar și pe domnul Iohannis (și așa am dubii că majoritatea românilor mai țin minte cine e președintele țării)
Numai că, între noi, aici, pe pagina mea de Facebook, unde suntem toți fete și băieți deștepți, nu electoratul standard, știm foarte bine că aceste două dosare NU se pot rezolva corect decât de istorici, peste o sută- două sute de ani, când vreun Boia al viitorului se va gândi să deranjeze pagini deja redactate în manuale de istorie.
Pentru că dosarul revoluției ar trebui să dea dreptate sărmanului Ceaușescu. Și nu într-o singură privință.
Mai întâi cu ”aginturili” acelea străine. Nu ced că mai e cineva care să creadă în caracterul spontan și natural al revoluției.
Chiar s-ar putea sugera o completare a clipului făcut de ambasada Rusiei:
”1989. KGB-ul sovietic și armata română au luptat împreună pentru eliberarea României de dictatura Ceaușescu”. Și nu ar fi deloc neadevărat 🙂
Apoi cu numărul morților: că pe Ceaușescu l-au împușcat, fără proces, pentru 65 de mii de morți. Mă rog, acesta a fost pretextul. Motivația a fost, foarte probabil, aceea că trebuia să se țină Gorbaciov de cuvânt. Nu îi spusese chiar el lui Ceaușescu că în ianuarie 1990 nu va mai fi în viață?
Că au murit oameni nevinovați? Știm și de ce. Din multă prostie și diversiune.
Știm de pe acum că sunt nenumărate cazuri confirmate (masacrul de la Sibiu sau ce de la Otopeni, ca să nu mai vorbim de asasinarea lui Trosca- altul care știa prea multe) că armata a tras aiurea.
Să nu uităm că brava armată română trăgea cu tunul în Muzeul de Artă și în BCU că…era mai sigur și mai comod.
Mie mi/a rămas în cap o scenă filmată de la revoluție, cu doi bravi oșteni care trăgeau în rafale scurte de la scările gurii de metrou de la Victoriei, spre blocul ăla uriaș, care domină piața Victoriei, în timp ce o doamnă cu căciulă de blană și sacoșele pline, coboară pe lângă ei să ia metroul.
Deci cine s-ar risca să spună adevărul despre revoluție?
KGB, serviciul secret maghiar, armată alcătuită din eroi incompetenți, imbecili care au primit arme și au tras aiurea, reglări de conturi individuale….
Nu e așa că ar suna groaznic să recunoaștem oficial așa ceva? 🙂
Apoi să ajungem în iunie 1990 și la mineriadă.
Însă aici e complicat: pentru că minerii au venit pe 14 iunie după ce pe 13 iunie niște tineri frumoși și liberi, invocând virtuțile Pieței Universității, incendiaseră instituții, ocupaseră televiziunea.
Să râdem de Iliescu că vorbea de rebeliune legionară? Păi un anchetator cinstit ar putea arunca o privire spre cariera politică imediat de după evenimente a lui Marian Munteanu, cu Mișcarea pentru România, comemorarea Căpitanului, lui Moța și Marin….
Complicat, complicat… Mai ales că ăia care erau atunci cu FSN-ul, prin guvern, presă, etc (și erau vreo 80 la sută cu FSN-ul) acum sunt fani ai șlagărului ”Jos Iliescu!” 🙂
Bună parte din FSN-ul de atunci e acum…PNL (chiar, Petre Roman candidează pentru PNL, nu? ).
Dar pentru campanie merge. Iar dacă îl cheamă și pe Iliescu măcar la un control judiciar, poate reușește PNL-ul să se apropie la doar 2-3 procente de PSD, nu ca acum,…
Bogdan DUCA 
„Mai întâi cu ”aginturili” acelea străine. Nu cred că mai e cineva care să creadă în caracterul spontan și natural al revoluției… ”1989. KGB-ul sovietic și armata română au luptat împreună pentru eliberarea României de dictatura Ceaușescu”. Și nu ar fi deloc neadevărat”
Ceea ce crezi dumneata n-are nici o legătură cu realitatea. Eu de pildă de ani de zile susțin că teoria răsturnării lui Ceaușescu de către agenturili străine este o minciună și nu mi-am schimbat niciodată poziția.
În 1994 îi scriam despre Ion Cristoiu „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției”, în numele Asociației 17 Decembrie a răniților și familiilor îndoliate din revoluție, a cărei „Comisie pentru Adevăr și Dreptate” o reprezentam:
„în legătură cu evenimentele din Timişoara asociaţia „17 Decembrie” susţine ideea caracterului lor spontan. Îl rugăm pe dl Cristoiu ca, dacă se va mai ocupa de teoria aia caraghioasă a izbucnirii spontane a revoluţiei să nu o mai prezinte ca „teoria lui Iliescu” ci, eventual, ca „teoria lui Iliescu şi a Asociaţiei 17 Decembrie”.”
https://mariusmioc.wordpress.com/2010/04/12/ion-cristoiu-virful-de-lance-al-campaniei-de-falsificare-a-istoriei-revolutiei/
În decembrie 2013 am ținut o conferință în cadrul întîlnirilor „Sara Bănățană”, în care am susținut că toate teoriile despre implicarea agenturilor în decembrie 1989 sînt minciuni.
https://mariusmioc.wordpress.com/2013/11/30/sint-invitat-la-sara-banatana/
Deși intrarea publicului la conferință era liberă, tema conferinței a fost anunțată în prealabil, iar la „Sara Bănățană” publicul mereu participă la dezbateri, nu a existat nici măcar o singură persoană care să mă contrazică. Unanimitate de tip ceaușist.
Iar tu pretinzi (dar același lucru l-a pretins și Ion Cristoiu) că nu există nimeni care să creadă în caracterul spontan și natural al revoluției. Adică pretinzi că eu nu exist. Nu pretinzi că sînt tîmpit, că spun idioțenii, ci contești însăși existența mea.
Continui tradiția existentă la București, ca la dezbaterile despre decembrie 1989 să se interzică cu desăvîrșire argumentarea punctului de vedere că revoluția din 1989 a fost realmente făcută de poporul român. Se poate spune că a fost făcută de KGB, de CIA, de unguri, de securitate, tu acorzi meritul ăsta și armatei, numai că românii de rînd ar fi avut vreun rol nu se poate spune. Obiectivitate de tip dîmbovițean, cum am văzut și la DigiTV, cea mai obiectivă televiziune bucureșteană
https://mariusmioc.wordpress.com/2015/05/04/dezbatere-la-digi-24-cine-a-facut-revolutia-romana-kgb-ul-sau-securitatea/
Propaganda respectivă nu e deloc inocentă, deși unii idioți utili ar putea fi ignoranți asupra scopurilor ei. În condiţiile integrării României în Uniunea Europeană şi presiunilor care se fac pentru abandonarea suveranităţii naţionale, este necesară distrugerea încrederii poporului român în propriile forţe. Un popor convins că oricum nu are controlul asupra propriei soarte, că Marile Puteri au hotărît mereu totul, este un popor lesne de a fi convins să renunţe la suveranitate, căci aceasta ar fi oricum o ficţiune.Totodată, propaganda conform căreia serviciile secrete determină mersul istoriei are rolul de a justifica în ochii opiniei publice salariile exagerate şi alte privilegii (modul de calcul avantajos la pensie, de pildă) de care se bucură angajaţii acestor servicii. Un popor convins de marea importanţă şi putere a serviciilor secrete este un popor care va fi dispus să plătească avantaje mari pentru angajaţii acestora.
ApreciazăApreciază