Răspunsul dat de domnul Iohannis ieri era de mult pregătit. Nu insinuez-suspectez pe cei de la ştiripesurse că au avut o înţelegere cu preşedintele să pună întrebarea, dar sunt sigur că domnul Iohannis avea pregătit răspunsul din timp, ştiind că la un moment dat va primi o astfel de întrebare.
Iată ce spune:
„“În privinţa modificării Consituţiei nu este rândul meu să vorbesc despre asta. O să vorbesc pe urmă. Ce pot să spun este că eu provin dintr-o minoritate etnică şi dintr-una religioasă. Trebuie să revenim la toleranţă, cu bune şi cu rele. Nu toate grupurile etnice şi religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare şi să mergem pe calea fanatismului religios. Nu cred în ele şi nu le sprijin. Sunt adeptul deschiderii şi toleranţei către celălalt”
Nu am putut să nu remarc, ascultându-i răspunsul, faptul că domnul Iohannis vorbeşte ca un activist din ong-urile progresiste şi pro- lgbt.
Invocând faptul că aparţine unor minorităţi, etnică şi religioasă, preşedintele subliniază nevoia toleranţei şi denunţă cu termeni foarte duri pe petiţionari, acuzându-i explicit de fanatism religios.
Ca toţi activiştii pentru cauza homosexualilor, domnul Iohannis reuşeşte astfel să evite subiectul petiţiei, aducându-l pe un teren al pateticului, al miorlaului multicultural.
Petiţia nu este despre drepturile homosexualilor, care sunt exact aceleaşi drepturi pe care le are orice cetăţean român. Statul român, apărându-şi cetăţenii de orice formă de discriminare, inclusiv cea legată de opţiunile sexuale, nu recunoaşte politici de discriminare pozitivă pentru aşa numitele „minorităţi sexuale”. Nici măcar nu recunoaşte instituţional ideea de „minoritate sexuală”.
Petiţia este pentru definirea clară în Constituţia României a familiei ca fiind întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, definiţie legală chiar şi în acest moment.
Desigur, această clarificare în Constituţie este menită să ofere o garanţie suplimentară că un moft ideologic occidental nu va putea deveni lege în România.
Nu e vorba despre niciun drept care s-ar lua cetăţenilor români care practică sexul homosexual, nu e vorba despre nicio discriminare, nici măcar despre vreo ilegalitate.
De aceea nu poate să nu surprindă intervenţia domnului Iohannis: menită nu să ţină cont de demersul constituţional al Coaliţiei pentru Familie- care, cum cred că am arătat destul de explicit mai sus, nu are treabă cu logica preşedintelui,, ci să aducă la Cotroceni. discursul stângii radicale europene.
De ce? Pentru că domnul preşedinte Iohannis, sau mai precis oamenii care stau în spatele domniei sale, sunt interesaţi (cu o ritmicitate calendaristică de-a dreptul impresionantă) să provoace dezbateri politice şi culturale care să destabilizeze societatea românească, mutând-o într-o direcţie conformă cu revoluţia culturală care face ravagii în Occident.
De deja 4 ani, asistăm la naşterea unui nou electorat şi unei „societăţi civile” urbane, vocale, violente (în sensul în care nu se teme să provoace, să iasă în stradă, să forţeze nota cu instrumente civice), al cărei contur identitar se trasează pe an ce trece:
-este „anticomunistă” (adică anti-PSD, căci altfel ideile lor culturale sunt dominant marxiste);
– este anti-conservatoare (adică pro-choice, feministă, libertariană);
– este anti-clericală (adică explicit anti-BOR, expresia dominantă a Creştinismului în România);
– este anti-democratică ( demonizând „clasa politică”, Parlamentul, dispreţuind corpul electoral care, în majoritatea sa, nu ar avea conştiinţa şi înţelesul deplin al bunei guvernări, aşa cum au ei, tinerii frumoşi şi liberi- cum li s-a spus).
Acest grup social este purtătorul revoluţiei culturale care trebuie să se instaureze în România.
De aceea el este supus unui proces foarte inteligent, dar patentat deja de către alţii (Mao Tze Dun e cel mai important dintre ei) de formare revoluţionară continuă, în care li se livrează an de an teme care să ţină vie conştiinţa civică şi care să îi mobilizeze într-o direcţie de luptă revoluţionară.
Ca şi în cazul Chinei maoiste, deşi acest grup esenţialmente revoluţionar este autonom, societate civilă, el este de fapt bine direcţionat de către stat.
Anul acesta acest grup revoluţionar este chemat la un test electoral esenţial: o bătălie politică care să aducă Uniunea Salvaţi România- vândută deja public ca partid al „tinerilor frumoşi şi liberi”, în Parlamentul României.
Un scor de 6-7 procente este absolut necesar pentru ca, împreună cu PNL-ul (estimat la 31-32 de procente), cu UDMR-ul, minorităţile naţionale şi cine s-o mai găsi, să poată asigura continuitatea programului politic impus României odată cu alegerea lui Klaus Iohannis şi apoi impunerea lui Dacian Cioloş.
Pentru aceasta este nevoie de o mobilizare exemplară a electoratului USR şi de transformarea toamnei electorale într-o toamnă revoluţionară, aşa cum au fost toate toamnele noastre, din 2012 încoace.
Pentru aceasta însă trebuie inventat un duşman. Iar acest duşman nu doar că există deja, dar e foarte numeros: populaţia românească creştină.
Coaliţia pentru Familie a reuşit o performanţă unică în istoria postcomunistă a României: mobilizarea a milioane de români şi obţinerea a 3 milioane de semnături valide, muncite, nu obţinute prin „metode specifice”. Nu trebuie decât să vedeţi uriaşul efort al USR de a strânge 200 de mii de semnături, ca să vă daţi seama ce înseamnă să obţii 3 milioane de semnături valide.
Însă aceste milioane de români creştini sunt departe de a fi uniţi. Dar sunt utili sistemului atâta timp cât pot să fie „sperietoarea” mobilizatoare.
De aceea să nu ne mire faptul că de două săptămâni, creştinii sunt provocaţi continuu, doar- doar se va întâmpla acel act extremist care să ducă la declanşarea revoluţiei propriu-zise.
Ce s-a întâmplat în aceste săptămâni? Atacurile la adresa creştinilor ce merg în pelerinaje şi se închină la moaşte- mai violente verbal şi mai fetide ca oricând.
DNA-ul care intră în acţiune contra BOR şi momentul în care, pentru prima dată în istoria României, un ierarh ortodox este supus unei măsuri judiciare preventive dar şi tot scandalul mediatic inevitabil.
Preşedintele Iohannis care acuză pe creştinii din România de fanatism religios, punând eticheta de „extremism” pentru a forţa apariţia extremismului.
Tot nu întâmplător, prin venirea unor călugări care ţin conferinţe fulminante şi misiuni populare prin ţară, se crează un climat puternic extremist şi scăpat de sub controlul ierarhiei, în diverse locuri din ţară.
Ce cred că va urma? Sper că nimic rău.
Ce îmi închipui că îşi doresc ei să urmeze? Fie un gest extemist, pe măsură, din partea noastră (dar care va fi interpretat astfel încât să devenim pericolul public al ţării pe care tinerii frumoşi şi liberi trebuie să o salveze).
Fie demobilizarea noastră astfel încât, fără noi la vot, 3 procente de tefelişti să poată să devină un partid de …6-7 procente.
Bogdan DUCA 
Din pacate, ideologia pro gay nu este un moft ideologic occidental. Este o politica si o strategie foarte bine pusa la punct de catre cei ce doresc dezmembrarea unitatii romanilor, si pierderea identitati spirituale si apoi, nationale a romanilor; un popor fara credinta, dezbinat, este precum o frunza purtata de vant; in felul asta, vom fi cu totul la cheremul celor ce isi doresc sa ne puna capastru ! Iar daca se doreste inceperea unei asa zise „Revolutii culturale in Romania”, aduceti-va aminte cate zeci de milioane de victime, adica de MORTI a lasat in urma ei Revolutia culturala chineza, din timpul lui Mao tze Dun ! Asta dorim sa instaureze in tara ..”tinerii frumosi si liberi” ???
ApreciazăApreciază