E interesantă sărbătoarea aceasta, a Neprihănitei zămisliri a Fecioarei.
Ea a apărut în Răsărit şi s-a bucurat de oareşce popularitate acolo (şi avem o lungă listă de sfinţi răsăriteni, de la Efrem Sirul la Roman Melodul, care mărturisesc neprihănita zămislire a Fecioarei).
Când a ajuns în Apus, credinţa în neprihănita zămislire a avut parte de opoziţia teologiei apusene (Toma de Aquino a fost, argumentat, în contra acestei idei). Însă evlavia populară, care faţă de Fecioara Maria a avut de multe ori porniri exagerate, a triumfat (ca de prea multe ori!!!) deasupra teologiei.
Devenită dogmă în Apus, neprihănita zămislire a pierdut însă tot respectul în Răsărit, unde apăruse iniţial, fiind considerat de acum o „inovaţie papistăşească”, respinsă cu hotărâre, cu argumente ca …ale sfântului Toma de Aquino :).
Ce e şi cu confesionalizarea Bisericii…. Duce la anecdote din astea :).
Părerea mea este aceea că zămislirea Maicii Domnului a fost un dar nepreţuit atât pentru părinţii ei cât şi pentru restul umanităţii.
Dar ideea neprihănitei zămisliri ridică foarte multe probleme teologice- hristologice, mai ales- serioase.
Mai cred că ideea de dogmă mariană este o exagerare neinspirată din istoria Bisericii. Nu e nevoie ca Biserica să facă mai multe dogme decât le poate duce. Mai ales când e vorba de dogmatizarea unor exagerări pioase, cum este această credinţă nefondată biblic cu privire la zămislirea Maicii Domnului.
Bogdan DUCA 
ceia ce crezi tu nu conteaza, poate ,eventual sa dezbine sa creeze confuzie,ura…ce aperi de fapt tu?caci cu cerneala sf. Evanghelii nu scri,,,
ApreciazăApreciază