Ziua de 24 ianuarie 1859 este ziua de naştere a Statului român, cel în care locuim acum.
Nu s-a născut eroic, în fum de bătălie, ci s-a născut ca rezultat al unui context politic internaţional şi al capacităţii clasei politice româneşti de a specula şi negocia acel moment istoric, punând marile puteri ale vremii în faţa unui fapt împlinit: cele două provincii autonome ale Imperiului Otoman: Moldova şi Valahiaa au un singur domn, apoi vor avea un singur guvern, o singură legislaţie şi, în sfârşit, un singur nume: România.
De ce nu ne place 24 ianuarie?
Pentru că nu e eroic dar şi pentru că ne spune un lucru ce nu ne este pe plac: lucrurile mari şi durabile se fac cu gesturi mărunte, politice, cu negocieri inteligente, fără pasiuni gratuite.
Într-o Românie în care Parlamentul este o instituţie prost văzută, ba chiar dispreţuită, în care un miting este considerat o formă de legitimare democratică, iar nişte alegeri sau o iniţiativă legislativă cu milioane de semnături, strânse conştiincios şi cuminte, pot fi „invalidate” prin uitare sau inepţii discursive, 24 ianuarie nu are ce să spună.
DIn păcate, conştiinţa civică românească vibrează mai degrabă la gândul lui 13 iunie 1990. E mai cool când un miting de hăbăuci sfidează nişte alegeri democratice, decât atunci când o mână de politicieni pragmatici, construiesc o ţară (ca în 24 ianuarie 1859)…. Mai mult chiar, când ne raportăm la 24 ianuarie, ne raportăm la chipul lui Alexandru Ioan Cuza- ceea ce e greşit. Statul român se naşte dintr-o negociere politică la nivelul întregii societăţi moldoveneşti şi valahe, Cuza fiind doar unul din rezultate, nu eroul. Dar aşa ne place nouă: să dspreţuim parlamentarismul şi să ne agăţăm de eroi individuali.
României îi lipseşte cultura civică şi modestia înţelepciunii….Avem totuşi 158 de ani ca existenţă: ar trebui să mai „îmbătrânim” şi noi în ale politicii, fraţi români…
Bogdan DUCA 
La Multi Ani Scumpa Romanie!
ApreciazăApreciază
La întâlnirile diplomatice ce au precedat ,,Mica Unire” au participat mici și mari boieri ai timpului, instruiți în Franța pe banii părinților moșieri.Printre ei se aflau Kogălniceanu și Alecsandri pe care noi îi venerăm azi pentru rolul lor în evoluția pozitivă a literaturii române. Dacă ai spune poporului că părinții lui Alecsandri erau moșieri, strângând averi pe spatele bieților țărani și țigani, probabil ar huidui și acest eveniment așa cum obișnuiesc să distrugă orice gest dictat de patriotism al stăbunilor noștri. Horia, Cloșca, Crișan și Iancu ar fi fost niște impostori, Mihai Viteazul un visător,iar revoluționarii din ’89 niște naivi…Azi, dacă ai altă părere decât ,,curajoșii” și ,,responsabilii” care ies prin piețe, ești un ,,tâmpit”.Întotdeauna, oamenii cu bun simț au fost criticați de cei în care ,,urlă” tupeul! Suntem o țară de manipulați revoltați și manipulatori drogați de cocaina puterii și a bogăției!
Dumnezeu să binecuvânteze România!
ApreciazăApreciază